Biserici și Mănăstiri

Biserica Evanghelică Lutherană este situată în Piaţa Ionel I.C.Brătianu din Timişoara, în vecinătatea Fântânii Punctelor Cardinale. Este singura biserică evanghelică din Timişoara, comunitatea evanghelică de aici numărând circa 400 de persoane şi fiind compusă din germani, maghiari, slovaci şi români. Serviciul religios este oficiat în toate aceste 4 limbi. Biserica a fost construită în perioada 1837-1839, după proiectul arhitectului Antal Schmidt, în stil neoclasic. Se remarcă pilaştrii dorici pe două niveluri ai faţadei, frontonul triunghiular, precum şi pilaştrii ionici ai turnului. Acoperişul turnului, în stil neobaroc, a fost probabil supraînălţat în anul 1902. Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 27 octombrie 1839. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Biserica Greco-Catolică "Naşterea Maicii Domnului" a fost construită în anul 1765 pentru a servi comunităţii catolice din cartierul Fabric al Timişoarei. Aceasta a revenit greco-catolicilor după construirea Bisericii "Millennium", când romano-catolicii şi-au mutat slujbele în acest nou lăcaş de cult. În perioada 1949-1990, clădirea a ajuns în folosinţa comunităţii ortodoxe, fiind retrocedată Bisericii Greco-Catolice după anul 1990. Clădirea bisericii, realizată în stil baroc austriac, este ridicată în plan dreptunghiular, având absida în formă de potcoavă. În partea sa vestică se remarcă turnul scund, cu coiful învelit cu tablă, care marchează axul porţii. Pilaştrii suprapuşi separă faţada în patru axe. Poarta bisericii prezintă un ancadrament cioplit în piatră. În secolul al XX-lea, în faţa porţii a fost ridicat un portic cu acoperişul arcuit, sprijinit pe coloane. Bolţarul trapezoidal al ancadramentului poartă inscripţia „MARIA" şi anul construcţiei: „1765". În interior se păstrează aproape intact amvonul original, în culorile alb şi auriu. Impresionantă este şi pictura iconostasului, realizată de pictorul Simionescu, în perioada 1910-1920. Pictura interioară a bisericii a fost realizată în ultimul deceniu al secolului trecut de către fraţii Millthaler din Timişoara. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Biserica Millennium, situată în Piaţa Romanilor din cartierul Fabric, este considerată cea mai mare biserică romano-catolică din Timişoara. Biserica a fost construită între anii 1896 şi 1901, arhitectul lucrării fiind Ybl Lajos, iar constructorul Kremer József. Piatra de temelie a fost pusă la 4 octombrie 1896, în prezenţa episcopului de Cenad, Dessewffy Sándor. Denumirea de "Millennium" a fost acordată bisericii în cinstea aniversării a 1000 de ani de la formarea statului maghiar în anul 896. Consacrarea bisericii a avut loc la 13 octombrie 1901. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă elemente ale stilului neoromanic şi ale stilului neogotic. Grosimea zidurilor este cuprinsă între 1 şi 3,64 metri, clădirea fiind acoperită din exterior cu cărămidă crudă. Cupola centrală are o înălţime de 45 metri, iar cele două turnuri sunt de 65 metri. În turnul din dreapta se află capela Sfântului Anton de Padova. Marele clopot are o greutate de 2.420 kilograme. Deasupra porţii sunt amplasate 3 statui în mărime naturală, una centrală, a Mântuitorului Iisus Hristos şi celelalte, ale Apostolilor Petru şi Pavel. Biserica deţine o impresionantă orgă, realizată în anul 1901 de Carl Leopold Wegenstein, unul dintre cei mai renumiţi constructori de orgi din Banat. Surse text și foto: http://www.radiotimisoara.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, cunoscută și sub denumirea populară de „Biserica cu două turnuri”, a fost construită între anii 1759-1766, fiind ctitorie a obercneazului Gavril Gurean. Este una dintre cele mai impunătoare construcții în stil baroc din Banat, în prezent fiind declarată monument istoric. Acoperișul este în formă de semicerc, învelit în foi de aramă. Bulbul turlelor este în stil neobaroc. Ușile sunt adevarate portaluri, având o înaltime de 3,8 m. Pardoseala este pavată cu placi de kelheim. Lăcașul de cult adăpostește cinci clopote. În turnul stâng se găsesc trei clopote, iar în cel drept cele două clopote mari. Acustica bisericii este deosebită, aici fiind susținut tradiționalul concert de Paști de către renumitul cor „Ion Vidu” al Casei de Cultură a Municipiului Lugoj. Sursă informații și foto: http://www.turismlugoj.ro/

Biserica Piariştilor sau Biserica Învăţătorilor Catolici a fost construită între anii 1908 şi 1909 de către călugării piarişti, veniţi în Timişoara în anul 1788, pe locul unei vechi biserici franciscane de secol XVIII, care se afla într-o stare avansată de degradare. Biserica Piariştilor a fost închinată Înălţării Sfintei Cruci, fiind ridicată în stil eclectic şi secession. Se remarcă elementele neobizantine, precum şi elementele ornamentale tradiţionale maghiare, păstrându-se şi unele elemente baroce din vechea biserică franciscană. Biserica are un turn înalt, cu acoperiş conic, flancat de două contraforturi false. Altarele secundare au fost comandate şi executate la München. Alături de biserica nouă, călugării piarişti au construit şi un complex şcolar. Călugării piarişti şi-au continuat activitatea şi după anul 1948, în timpul comunismului biserica lor fiind considerată biserica studenţilor. Ultimul piarist din România, P. Francisc Valo O.Sch.P., a trăit aici în condiţii modeste şi a decedat în anul 2005. Surse text și foto: https://www.info-tim.com/; http://timisoara.eventya.eu/

Biserica Reformată Calvină Dumbrava a fost ridicată în anul 1898. Arhitectul care a întocmit planurile, Alpár Ignác, a fost unul dinte cei mai vestiţi arhitecţi budapestani ai vremii sale. Printre numeroasele sale realizări se numără Palatul Poştelor şi Colegiul Naţional “C.D. Loga” din Timişoara.

Biserica Reformată „Cetate” se află în Piața Maria din Timișoara, fiind fosta casă parohială a episcopului Laszlo Tokes, de unde a pornit Revoluția din Decembrie 1989. Plăcile de marmură aşezate lângă intrare evocă în patru limbi (română, maghiară, germană şi sârbă) evenimentul: "De aici a pornit Revoluţia ce a abolit dictatura. 15.XII.1989". Construcția a fost ridicată în anul 1902, după planurile arhitecților Nagy Karoly jr. și Janoshazi Laszlo din Budapesta, în stil anglo-gotic. Este acoperită cu cărămidă aparentă Klinker şi are un cocoş pe unul din turnurile sale. Orga bisericii a fost realizată în atelierul lui Wegenstein Lipot, iar amvonul este creația lui Fischer Jakab. Sursă foto: https://www.opiniatimisoarei.ro/

Biserica Romano-Catolică "Preasfânta Inimă a lui Iisus" este situată în Piaţa Nicolae Bălcescu din cartierul Elisabetin al Timişoarei. Este construită în stil neogotic, după planurile arhitectului Karl Salkovics. În centrul bisericii se află altarul principal, având în mijloc statuia în mărime naturală a lui Iisus Hristos. La data de 12 iunie 1912, în luna dedicată Inimii Preasfinte a lui Iisus, se începe construcţia bisericii. Lucrările stagnează însă din cauza primului război mondial, fiind reluate în primăvara anului 1919. La data de 15 august 1919, ziua sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului, are loc slujba de sfinţire a bisericii. Episcopul dr. Glattfelder Gyula a binecuvântat biserica şi a ridicat-o la rangul de biserică parohială. Mai târziu, la data de 15 septembrie 1919, biserica devine parohie independentă. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Iisus" are vitralii și cinci altare sculptate de Ferdinand Stuflesser. Impresionantă este şi orga, comandată şi construită în Germania, de către E. F. Walcker din Ludwigsburg, un constructor de orgi renumit în toată lumea. Montarea şi acordarea orgii au fost făcute de firma timişoreană Wegenstein. Orga a fost sfinţită la data de 14 septembrie 1941. La exterior, clădirea bisericii este dominată de cele două turnuri înalte de 57 metri. Faţada prezintă decoraţii deosebite, remarcabile fiind rozeta de mari dimensiuni şi statuia în mărime naturală, reprezentându-l pe Iisus Hristos. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Dragomirești este un sat relativ izolat, aparținând de comuna Știuca, fiind situat la 18 km sud de Lugoj, la granița cu județul Caraș-Severin. Populaţia majoritară actuală este de origine etnică ucraineană, provenind din Maramureş. Aceştia au început să se aşeze în Dragomireşti începând cu anii 1964 - 1966. Biserică ortodoxă din lemn din Dragomirești a fost construită în anul 1754 și poartă hramul "Naşterea Domnului". Biserica a fost ridicată inițial în localitatea Zorlenţu Mare din judeţul Caraş-Severin şi a fost strămutată la Dragomireşti în anul 1877. Surse informații și foto: http://www.monumenteromania.ro/; http://enciclopediaromaniei.ro/

Tradiţia atribuie bisericii mănăstireşti de la Cebza origini mult anterioare secolului al XVIII-lea, actuala construcţie fiind continuatoarea mai multor înaintaşe, care au fost ridicate pe locul celei de astăzi. Biserica veche, monument istoric, aflată actualmente în cimitirul satului, purtând hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“, este construită din lemn, în formă dreptunghiulară, fiind de o simplitate impresionantă, având fundaţia din cărămidă, iar pereţii din bârne de stejar, peste care s-a aplicat tencuială şi acoperişul din şindrilă. Adresa: sat Cebza, oraşul Ciacova, judeţul Timiş Acces: Rutier: DN 59 (E 94) Timişoara, spre Sud – Jebel (18 km) – ramificaţie la dreapta, DL spre Sud-Vest – Ciacova (9 km) – Cebza (7 km) Sursă text și foto: http://mitropolia-banatului.ro/

În anul 1910, episcopul Miron Cristea, viitorul patriarh, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi sesizând frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri pe locul numit „Balta caldă“. Temelia bisericii s-a pus în anul 1912, prin dania familiei Glava din Româneşti. A fost terminată în 1929 şi inaugurată în 1931. În 1980 au început lucrările de restaurare a acestui aşezământ, iar biserica a fost repictată, astfel că, la 20 iulie 1991, când se prăznuieşte şi hramul, a fost resfinţită. După 1995 s-au efectuat ample lucrări de construcţie: un paraclis, trapeza, un corp de chilii, bibliotecă, spaţii de cazare, etc. În 8 iunie 2003 s-a sfinţit noul paraclis cu hramul „Izvorul Tămăduirii“ prin Preasfinţitul Episcop Lucian al Caransebeşului, pe atunci ­episcopvicar al eparhiei Timişoarei. La 20 iulie acelaşi an s-a târnosit paraclisul de vară, aflat în curtea aşezământului. Biserica veche a mănăstirii se află în faza de reconstrucţie. Hram: „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“ – 20 iulie şi „Izvorul Tămăduirii“ – vinerea din săptămâna Luminată Adresa: sat Româneşti, comuna Tomeşti, judeţul Timiş Acces: Rutier: DN 68 A Lugoj, Traian Vuia (21 km) – Făget (15 km) – Coşava (11 km), ramificaţie la dreapta, DL 108 spre Româneşti (5 km) Surse text și foto: http://mitropolia-banatului.ro/; http://turismtimis.ro/

Cea mai veche menţiune documentară ce ne este cunoscută despre acest aşezământ monahicesc datează din 1571, după 19 ani de la ocuparea Banatului de către turci, când ieromonahul Laurenţiu, aflat în drum spre Braşov şi Alba Iulia, zăboveşte timp mai îndelungat aici şi face danie o tipăritură din 1562. Harta austriacă a Banatului din 1723 înfăţişează mănăstirea ca izolată, înconjurată de păduri întinse şi de mlaştini. În iarna grea a anului 1777, cum spun scrisorile vremii, călugării pleacă îndureraţi că lasă fără veghe mormântul ce adăpostea moaştele Sfântului Iosif. În anul 1782, protopopul Ioan Şuboni, ca prinos de recunoştinţă, lasă unui bun meşter să zugrăvească, se pare, după o icoană dispărută, chipul Sfântului Iosif ce se păstrează şi astăzi. În anii comunismului viaţa monahală de aici a fost întreruptă, locul fiind luat de parohia Partoş. Între anii 1955-1956 se efectuează săpături în interiorul bisericii vechi. În anul 1956 moaştele Sfântului Iosif cel Nou sunt scoase din mormânt şi duse la catedrala mitropolitană în vederea canonizării oficiale, unde se află şi astăzi. După reînființarea mănăstirii în anul 2008, s-au executat importante lucrări de renovare şi întreţinere a interiorului celor două biserici şi a întregii incinte. La 8 noiembrie 2012 s-a dat în folosinţă „Casa Regina Elisabeta”, aflată în vecinătatea aşezământului, care cuprinde o colecţie muzeală şi o bibliotecă bogată. Hramuri: „Înălţarea Sfintei Cruci“ (14 septembrie) şi „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş“ (15 septembrie) Adresa: sat Partoş, com. Banloc, jud. Timiş Acces rutier: DN 59 Timişoara–Moraviţa, DN 59B Deta–Banloc, DJ 184 Banloc–Partoş. Se află la 57,5 km de Timişoara şi 14 km de Deta. Sursă informații și foto: http://mitropolia-banatului.ro/, http://turismtimis.ro/

Mănăstirea Săraca este cea mai veche din eparhie, fapt pentru care macheta bisericii a fost inclusă în stema Arhiepiscopiei Timişoarei. Originea mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII–XIV. Alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI–XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270–1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate, posedând o moară pe lângă micul vulcan stins Şumigu. Otomanii îi dau foc pe la mijlocul secolului al XVI-lea şi ară locul pe care fusese clădită mănăstirea. A fost reclădită din piatră şi cărămidă de egumenul Maca­rie de la Tismana, reînnoită şi pictată de românul George al lui Lazăr şi fiii săi în anul 1730. La începutul secolului al XVIII-lea mănăstirea adăpostea o şcoală unde se învăţa pictura de icoane, dascăli fiind călugării veniţi de la Tismana, din Muntenia. Frescele pictate atunci îşi păstrează până azi remarcabila lor expresivitate artistică, fiind considerate cele mai valoroase de acest fel păstrate în Banatul timişean. Aşezământul a fost complet restaurat şi aşezat în bună stare de funcţionare. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii. În anii din urmă s-au reconstruit din temelii stăreţia şi paraclisul de iarnă cu hramul „Bunavestire“. Hram: „Schimbarea la Faţă“ – 6 august şi „Bunavestire“ – 25 martie Adresa: sat Şemlacu Mic, comuna Şemlacu Mare, judeţul Timiş Acces: Rutier: DN 59 Timişoara, spre Sud – Voiteg (30 km), ramificaţie la dreapta, spre Gătaia (19,5 km) – ramificaţie la dreapta, DL spre Butin – Şemlacu Mic (21 km) Surse informații și foto: http://mitropolia-banatului.ro/; http://turismtimis.ro/

Așezământul monahal sârbesc “Sfântul Gheorghe”, din satul Mănăstire, comuna Birda, e așezat în apropierea râului Bârzava și a pădurii. Stilul arhitectonic al mănăstirii este cel bizantin, iar pictura de pe boltă e în frescă. Mănăstirea adăposteşte un fragment din craniul Sfântului Gheorghe și o bucată din lanțul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru. După 1944, mănăstirea ajunge pentru un timp cazarmă, apoi clădire de birouri pentru Cooperativa Agricolă de Producție din sat. La mănăstirea “Sfântul Gheorghe”, viețuiește o singură măicuță, sora Evghenia.

Este o mănăstire de maici, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (29 august), situată la aproximativ 14 km de Timişoara, în Pădurea Giroc. A fost ctitorită de către mitropolitul bănăţean Vasile Lăzărescu în anul 1944. A fost înzestrată prin osteneala exarhului mănăstirilor din Banat din acea vreme, Justinian Dalea. Serviciile religioase se oficiau la început în capela amenajată în interiorul imobilului. Desfiinţată în timpul regimului comunist, a fost reorganizată prin stăruinţa I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu. Prima biserică s-a construit între 1968–1972. Pictura a fost executată de Victor Jurcă din Lugoj, iar sfinţirea lăcaşului s-a făcut la 29 august 1972. Între timp s-a mai construit o clădire în care există stăreţia, trapeza şi o parte din chilii. După 1990 s-a dat în folosinţă un corp de clădire pentru pelerini. A devenit o tradiţie ca la Sfintele Paşti măicuţele de la Timişeni să vopsească 1000 de ouă roşii pentru a le dărui credincioşilor veniţi la Slujba de Înviere. Adresa: comuna Şag, judeţul Timiş Acces: Rutier: DN 59 Timişoara, spre Sud – com. Şag (14 km). C.F.: Timişoara – Reşiţa, halta Timişeni Sursă text și foto: http://mitropolia-banatului.ro/, http://turismtimis.ro/