„La Pești” Artesian Fountain

  PODUL “TURCESC” DE LA CIACOVA      Probabil, cei mai mulți dintre ciacoveni și locuitorii satelor dimprejur au trecut de multe ori pe lângă el, ba poate s-au și oprit o clipă să-l privească, ori bătrânele sale arcade i-au adăpostit, vreodată, de furtună, iscată din senin, în zilele toride de vară... Dar nimeni nu mai știe astăzi cine și când l-a construit, și foarte probabil, nu mai trăiește nimeni care să fi trecut cu căruța peste el ori cu carul cu boi. Toată lumea îi spune însă Podul Turcesc, după înrădăcinatul obicei și imposibil de modificat din mentalul colectiv, conform căruia, tot ce e vechi în Banatul de câmpie e musai construit de către turci. Din păcate însă, din vremea stăpînirii otomane în Banat (1552-1718) nu ne-a rămas nicio construcție în picioare, exceptînd bazarul otoman de la Lipova.              Ne referim, așadar, la vechiul pod din cărămidă arsă, situat pe drumul care leagă Ciacova de Cebza, la 3 km distanță de Ciacova, 4 km de Cebza și circa 2 km vest de satul Petroman. Actualmente, acesta se află la doar 1,5-2 m distanță de șosea, aproape lipit de podul din beton, construit în sec. XX, atunci când s-a asfaltat drumul județean. În vechime, acesta era drumul medieval care lega Ciacova de Timișoara.   Lungimea podului este 15 m, lățimea maximă de 5 m, înălțimea 3 m, prezentând două deschideri, sub formă de arcade semicirculare, cu un diametru de 6 m fiecare. Între cele două arcade, se află un contrafort semicilindric, parțial prăbușit, înalt de 2,5 m. Materialul de construcție este cărămida foarte bine arsă, prinsă cu mortar de foarte bună calitate, podul fiind acoperit, în vremea funcționării sale, cu piatră de râu, parțial sustrasă la ora actuală și acoperită cu un strat de pământ. Arcada dinspre Ciacova prezintă ușoare urme de prăbușire, iar cealaltă, dinspre Cebza, este străbătută de apă, podul trecând, de altfel, peste un canal cu apă curgătoare, care pornește din hotarul Macedoniei, pierzându-se, actualmente, în apropiere de Petroman. Parapeții podului nu se mai păstrează, dar mai mult ca sigur aceștia au existat și, probabil, erau din bârne de lemn.              Așa cum am spus, podul nu datează din perioada otomană, dar nici anterior acesteia nu este. După modul de construcție, după cărămida utilizată, este o construcție austriacă, cel mai probabil din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, dacă nu chiar de la începutul celui următor. De altfel, dacă este să ne referim doar la Ciacova și împrejurimile sale, acest pod este foarte asemănător cu podul de la Foeni, tot cu două deschideri, cu „Podul cu tri butori”, care trece peste Lanca Birda, pe vechiul drum dintre Ciacova și Voiteg, care, după cum îi spune și numele prezintă trei deschideri, și cu vechiul pod din centrul Ghiladului, acesta însă având patru deschideri, dar mai joase și cu diametrul mai mic. Maniera în care au fost construite aceste poduri este aproape identică, la fel și perioada de construcție este, aproximativ, aceeași.                

Farmacia veterinară-Prima farmacie a Ciacovei Este compusă din parter și etaj, construită în sec. XVIII-XIX, cu transformări ulterioare, fiind o casă frumoasă, pe colțul str. A Iancu, cu colțul așezat oblic spre Piața Cetății, a cărei fațadă a fost realizată în stilul secesion vienez de școală maghiară. Vitrina fațadei situate pe strada D. Obradovici păstrează încă urma unui glonț descărcat accidental de un soldat al Armatei Germane, în momentul intrării acesteia în Ciacova (1944). În acest edificiu a funcționat una dintre primele farmacii din Banat, Farmacia La Sfînta Treime, înființată în anul 1795. Această farmacie a fost a noua înființată în Banat, numele ei fiind luat după numele bisericii romano-catolice, care se află sub patronajul Sfintei Treimi. Clădirea a avut la parter toate încăperile necesare desfășurării unei activități farmaceutice complexe și complete.  În perioada interbelică farmacia i-a aprținut lui Richard Tikatsch. Clădirea avea o sală special în care erau depozitate plantele medicinale și în care se produceau diferite alifii și loțiuni cu rol terapeutic. În perioada comunistă, mare parte a mobilierului a fost mutat în Timișoara iar în locul farmaciei a funcționat o librărie. După1990, Farmacia La Sfînta Treime s-a redeschis, avîndu-l ca proprietar pe dr. Ștefan Polverejan. Actualmente, în această clădire funcționează farmacia veterinară dr. Lăzău Vasile. În anul 1995, pe aceeași fațadă a fost amplasată o placă comemorativă care amintește de prima farmacie a Ciacovei. sursa foto (aici)

Biserica romano-catolică Ciacova A fost construită între anii 1879-1881, arhitectul acesteia fiind Eduard Reiter din Timișoara. Ca model de inspirație, a fost aleasă, probabil, biserica din Bacova, construită de arhitectul ciacovean Franz Xaver Brandeisz, dar turnul bisericii de la noi, care atinge impresionanta înălțime de 51 m, este mai ornamentat și mai zvelt. La realizarea bisericii, Franz Xaver Brandeisz a avut un rol de coordonator și de supraveghere a evoluției construcției. Stilul arhitectonic ales a fost cel neogotic, unul monumental, caracterizat prin pereți înalți, clădiri mari și zvelte, ferestre cu suprafețe extinse, arcuri frânte și bolți ascuțite ogivale, turn ascuțit și de înălțime amețitoare, al cărui vârf pare că străpunge cerul. Acest stil arhitectonic câștigă tot mai mult teren, în dauna vechiului stil baroc, cu turlă sub forma bulbului de ceapă, îi atrage pe arhitecți și pe credincioși deopotrivă,  cam în același interval de timp fiind construite noi biserici catolice încadrate neogoticului la Vârșeț și la Bacova de arhitectul ciacovean Franz Xaver Brandeisz, apoi la Șag, Deta sau Vinga. În data de 15 octombrie 1881 are loc sfinţirea noii bisericii romano-catolice, aflată sub patronajul „Sfintei Treimi“. Atât noua biserică, dar și clădirea școlii primare, datând din anul 1911, au fost construite în mijlocul unui vechi cimitir catolic. În anul 1882, vechea biserică catolică, construită în stil baroc în sec. XVIII,  cu bulb de ceapă în vârful turnului, a fost demolată, cărămida a fost refolosită, iar crucea din fier forjat  de pe turn a fost așezată, pe un postament, în fața bisericii catolice din Obad, acolo unde se află și astăzi. Dacă exteriorul noii biserici, o adevărată bijuterie arhitectonică, surprinde prin măreție și grandoare, turnul ei rămânând până în zilele noastre cel mai înalt punct din Ciacova, interiorul posedă opere artistice de mare valoare. Vorbim, în primul rând, de pictura altarului principal, de mari dimensiuni, reprezentând Sfânta Treime, care a fost comandată pictorului Franz Weber din Munchen. Îmbolnăvindu-se și decedând înainte de terminarea picturii, finalizarea tabloului i-a fost încredințată lui Gyula Agghazy, acest tablou fiind montat în altarul bisericii în iulie 1893. De o rară frumusețe și valoare sunt cele două vitralii, din dreptul altarului, executate în atelierul de artă din Budapesta al pictorului pe sticlă Ede Kratzmann, bogat ornamentate cu motive decorative istorice și populare. Acestea îl reprezintă pe Sfântul Ștefan, primul rege creștin al Ungariei, îngenuncheat, oferind Sfintei Protectoare a ungurilor coroana regală, precum și pe Sfântul Gerhard, întemeietorul și primul episcop al direcezei de Cenad, stând în picioare, cu un toiag de păstor. Biserica se poate mândri și cu o orgă „Dangl si fiul“, realizată la Arad, funcțională și în zilele noastre, la care a cântat, printre alții, de multe ori, faimosul organist de talie mondială, născut la Ciacova, Josef Gerstenengst (1920-1992). Imediat sub balconul care adăpostește orga, se poate vedea, ca element inedit într-o biserică, blazonul lui Franz Varady de Csikszentharomsag, care a activat ca preot-protopop la Ciacova între anii 1891-1895, din inițiativa căruia s-a înființat Școala de fete Notre Dame din Ciacova și s-a construit monumentala clădire a acestei școli, astăzi Liceul Teoretic Alexandru Mocioni Ciacova. În anul 1916, în plin război mondial, într-o ceremonie solemnă, clopotele bisericii au fost predate armatei austro-ungare pentru a fi topite și a se turna tunuri. Noile clopote ale bisericii au fost montate în anul 1924. Serios afectată de cutremurele de pământ din anii 1991-1992, biserica a fost complet restaurată, la interior și exterior, a fost schimbată țigla de pe acoperiș, iar lucrările de întreținere continuă și în prezent, pentru a-i păstra intacte frumusețea și măreția. sursa foto (aici)

  Biserica Ortodoxă Romană Ciacova, str. Dositei Obradovici    Este amplasată pe strada Dositei  Obradovici, la numărul 24,  nu departe de Piaţa Cetății, lucrările de construcție a bisericii începând în anul 1899. Ca stil arhitectonic a fost ales  barocul bănățean, cu turla principală sub forma bulbului de ceapă, stil armonios și echilibrat totodată, răspândit pe o arie extinsă, la nivelul fostului Imperiu Austro-Ungar, în care au fost realizate majoritatea bisericilor secolelor XVIII-XIX, deopotrivă ortodoxe și catolice.  Actualele clopote, în număr de patru, datează însă din anul 1925, așa cum pomenește și o placă din marmură montată în biserică în acel an, ele fiind realizate de Fr. Honig din Arad. Ceasul  turnului, cu patru cadrane, ulterior iluminate,  le-a livrat şi le-a montat cunoscuta firmă din Ulm (Germania) Philipp Hörtz. Actuala turlă principală a bisericii, realizată din cupru, datează din anul 1937, anul fiind inscripționat pe această turlă.  Biserica Ortodoxă Română a fost sfinţită provizoriu spre sfârşitul anului 1900.  În anul 1903, a fost organizată o mare  serbare folclorică, iar  cu banii rezultaţi de la această serbare, la care s-a adăugat  o sumă considerabilă provenită din colecte, s-a putut picta  biserica, fiind acontat vestitul pictor bisericesc Octavian Smigelschi din Sibiu. Acesta va realiza întreaga pictură, împreună cu iconostasul, ambele de o mare valoare artistică și istorică,  finalizându-le în anul 1907. Pe lângă pictura interioară, de factură neobizantină, la exterior, deasupra intrării principale, a fost pictată scena Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii, aceasta fiind astăzi aproape ștearsă  de trecerea vremii. Totodată, în interiorul bisericii există o placă de marmură pe care sunt trecuți eroii din Primul Război Mondial (1914-1918), originari din Ciacova, de naționalitate română.  În sfârşit, în luna  august a anului 1907, biserica a fost definitiv sfinţită de vicarul Filaret Musta din Caransebeş şi pusă sub oblăduirea „Adormirii Maicii Domnului“ sau „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu“ (15 august). La sfinţire a fost invitat cunoscutul cor din Lugoj, sub conducerea marelui compozitor şi dirijor bănățean  Ion Vidu. O importantă personalitate a acestei biserici a fost protopopul Augustin Ghilezan (1883-1943), participant la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și, totodată, primul director al Gimnaziului de băieți Alexandru Mocioni Ciacova (1923-1925), la înființarea căruia și-a adus o deosebită contribuție.  Afectată serios de cutremurele de pămînt din 1991-1992, biserica a cunoscut mai multe lucrări de restaurare, după anul 2000, care continuă și în prezent.         sursa foto (aici)  

The Timișoreana Brewery is the oldest brewery in nowadays Romania. Some sources believe that the year of its establishment is 1718, probably based on a document of the Imperial archives in Vienna, which stated that at that time there was a brewery in Timișoara, which also produced brandy, known as the "Imperial Brewery". The brewery was built in the Fabric Neighbourhood and, for 150 years, it was exploited by the military troops, after which it was leased. At the end of the nineteenth century, the brewery was taken over by the Savings Bank of Timișoara, thus becoming the first stock company in town. After the Second World War, the brewery was modernized and new production units were established. Companies such as Seegar, Ziemann, Siemens from Germania and Buhler from Switzerland were involved in its modernization. In 1847, Austrian composer Johann Strauss, the Son, together with his orchestra held his first concert outside of Vienna in the garden of the brewery. Famous waltzes were played: The Blue Danube, Artist's Life, Viennese Blood or Wine, Women and Song. Text and photo sources: commons.wikimedia.org; https://timisoara.eventya.eu/

The Neolithic settlement Parța is located about 15 kilometers south of Timișoara. At its center, a large worship edifice was excavated. The rectangular sanctuary, 6200 years old, is divided into two rooms. On both sides of the dividing wall, there was an altar table on which some objects were revealed, giving us an image of the rituals that were practiced here. The room on the east sheltered the double statue representing two characters, a feminine one, with a pronounced belly, and another one that has a realistic bullhead. In front of the monumental statue there was a door, framed by two columns of clay, ending with a bull's head, the heads being decorated with incised strips and painted in red and yellow. Next to this door was a second opening, that had at the top a niche in which was discovered a natural-sized idol bust, perforated longitudinally, in which a skull was fixed. In the corner of the room were discovered many sharps silex blades that were used for ritual sacrifices, which had the purpose of maintaining the goodwill of the divinity, being founded on the idea of ​​primordial sacrifice, of primary killing. The room on the west was divided into two cassettes of similar size. In the first cassette was a socket of clay located next to a portable fireplace supported by pales. Beside this was discovered a large amount of ash, as well as remnants of the offerings to the gods. On the socket was a bust of an idol decorated on the chest with zigzag incisions, with a vertical perforation in which an animal skull was attached. In the other cassette there were many pots with offerings. In one of these pots, an amphora with a human face, the phalanx from a man's hand was discovered. Also in this space have been discovered carbonated wheat beans that came from the offerings to the gods, by the fumigation of the grains. The studies on the Parța Sanctuary show that only in one day of the year, at the time of spring equinox, sunlight penetrated into the eastern room of the sanctuary and positioned itself on the bull's head of the monumental statue. This proves that besides its special ritual role, the sanctuary also played the role of a calendar that marks the beginning of the spring, the season of the regeneration of nature. The sanctuary was rebuilt within the Banat National Museum, based in Timisoara, Iancu Huniade Square, no. 1, Timis County. Text and photo source: https://mnab.ro/

Situated in the central park of Buziaş, the wooden colonnade, built in Byzantine architectural style, with sculptures that give the impression of a huge lace, impresses by its length (500 meters), being considered unique in Europe. The colonnade was built in 1875, at the request of Emperor Franz Joseph, who wanted to offer his wife, Empress Sissi, a wonderful area for her walks in the park when she visited Buzias. The colonnade has the role of protecting the lovers of promenades from rain, sun or snow, knowing that aerosols here provide curative effects to those suffering from asthenia or neuroses. In order for the treatment to have the expected effect, it would start at 20 steps per minute, laterally, then at a faster rate of 40 to 60 steps per minute in the middle of the colonnade. High-density negative air ions, due to the emanations from the wells, explains the beneficial effects of walks under the colonnade. The colonnade surrounds the park, connecting the Josif Spring, Phoenix Hotel, the bazaar, the Mihai Spring and the Casino. Two other similar colonnades are found in Europe, in Karlovy Vary and Baden-Baden.

Symbol of Lugoj, the bridge was inaugurated in August 1902, replacing the old wooden bridge, demolished a year earlier. By building the bridge, the two sides of the Timiş river were systematized. For 35 years this was the only way to cross the river. To build the bridge over 185 tons of iron were brought from Resiţa. The huge amount of metal was transported using carts pulled by oxen. Text and photo source: http://www.turismlugoj.ro/