Acasă Castel Castelul Banloc

Castelul Banloc

Castel

DN59B, Banloc, Romania

Despre

Castelul Banloc, construit pe un plan în formă de „U”, este o clădire masivă, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din cărămidă arsă, cu fațada principală orientată spre sud, iar spre nord cu două aripi formând o curte terasată (curtea de onoare).

Pe fațada de sud, ca unic ornament, castelul avea un atic prevăzut cu blazonul din piatră al familiei Karátsonyi. Acest însemn heraldic a fost păstrat și după ce castelul a devenit proprietatea Casei Regale a României, fiind dat jos după anul 1948.

Însemnul heraldic exista și pe un mozaic din curtea de onoare a castelului. Tot aici mai era menționat anul “MDCCLIX”. Aticul a căzut definitiv la cutremurul din anul 1991.

Fațada de nord a castelului prezintă mai multe elemente de decorațiuni: ferestrele podului de formă barocă, altoreliefurile cu tematică bine definită (motive heraldice și cu tematică inspirată din mitologia greco-romană) încastrate în zidărie. Pe lângă acestea, importante sunt feroneria de secol XVIII ce închidea curtea de onoare, precum și lampadarele din fier forjat (câte unul pe fiecare colț al curții) și care în structura lor decorativă aveau specificat anul 1793.

Deși nu există mărturii în acest sens, se pare că desele reprezentări ale zeului Pan (în parc au existat cel puțin două statui ale căror fragmente se găsesc în prezent la Muzeul Banatului din Timișoara) sunt strâns legate de numele localității: Panloch – Panloc – Banloc nume care s-ar traduce prin “Locul stăpânului”.

Venind de la Deta spre Banloc, la capătul unei impresionante alei de aproape 500 de metri, străjuită de pini – din specia Pinus Nigra – se afla Poarta Andrássy sau Poarta leilor. Denumirea din urmă se datora celor doi grifoni care decorau pilonii principali. Numele porții și al aleii este inspirat de cel al Carolinei Andrássy, soția contelui Karátsonyi Jenő (Eugen) și a fost adaptat de locuitorii comunei sub denumirea de „Drumul Andrașului”. În prezent poarta mai există doar în fotografii și vederi de epocă. A fost demolată prin anii ’70 ai secolului trecut și odată cu ea au dispărut și grifonii.

Situată pe latura de nord a parcului, o poartă în stil „neogotic englezesc”, ce există și azi, asigura accesul spre și dinspre gara aflată la aproape 2 km spre nord.

Pentru vizitare: persoană contact - Aurel Laioș (tel. 0723365295)

Sursă text și foto: http://turismtimis.ro/

Photo Gallery

Alte sugestii

Castel

Castelul Nakó

Castelul Nakó, una din bijuteriile arhitecturale ale Banatului, este situat în centrul orașului Sânnicolau Mare. Construit în anul 1864 de contele Kálmán Nakó, în stil neoclasic, castelul este străjuit de un turn în stil medieval și are 99 de încăperi. Pe vremuri, în castel existau o bibliotecă cu 5000 de volume, picturi, statui, mobilă sculptată, porțelanuri rare, scrisori de la Deák Ferenc, Jókai Mór, Franz Liszt și Richard Wagner. Valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după Primul Război Mondial. De-a lungul timpului, clădirea a servit ca sediu al primei școli agricole din România, sediu legionar, cazarmă-depozit de armament, după al Doilea Război Mondial găzduind, pe rând, o școală de tractoriști, apoi o școală agricolă. În anul 1975, Primăria Sânnicolau Mare a organizat în castel Muzeul „Béla Bartók”, pe care l-a inaugurat în 1981. În castel a mai funcţionat şi Casa Pionierilor, iar după Revoluţie a devenit discotecă, club de calculatoare şi sală de forţă. În prezent, castelul este sediu al Casei de Cultură și al Muzeului orașului. Clădirea este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Timiș. Pentru vizitare: persoană contact - Gheorghe Mândran (tel. 0727749627)

Strada Republicii 10, Sânnicolau Mare 305600, Romania

Castel Monument

Castelul Huniade

Castelul Huniade este o clădire monument istoric, cea mai veche din Timișoara, fiind martora celor mai importante evenimente din viața cetății, de-a lungul a sute de veacuri. Având în vedere frământările politice din Ungaria secolului al XIV-lea, regele Carol Robert de Anjou și-a mutat reședința la Timișoara, construind aici un castel puternic fortificat. Construcția, ridicată pe o insulă, a fost finalizată în anul 1315, înconjurând o curte imensă de formă patrulateră și fiind legată de restul orașului printr-o punte mobilă. Castelul a fost refăcut între anii 1443-1447 de către Ioan de Hunedoara, comite de Timiș. După reconstrucție, clădirea a servit drept reședință tuturor regilor, căpitanilor de oști, precum și nobililor care poposeau în Timișoara. Chiar și în timpul ocupației otomane, beilerbeiul Vilaietului de Timișoara locuia la castel. Clădirea castelului a fost deteriorată în timpul asediului cetății de către armata austriacă, starea acesteia agravându-se în timpul Revoluției din anii 1848-1849. Castelul a fost reconstruit în cadrul unei perioade de 7 ani, fațada fiind modificată substanțial. În prezent, castelul păstrează foarte puțin din arhitectura inițială, dar și-a menținut amplasarea în jurul curții patrulatere, fiind dominat de un turn-donjon de mică înălţime, decorat cu creneluri la extremitatea superioară. Intrarea principală este flancată de doi pilaștri masivi, care au în partea superioară câte o colecție de arme specifice Evului Mediu, relevând aspectul gotic al castelului. Din anul 1947, clădirea Castelului Huniade servește drept sediu al Muzeului Banatului, găzduind secțiile de istorie și de științele naturii. În prezent, Castelul Huniade se află în reparații, Muzeul Național al Banatului fiind găzduit de Bastionul Therezian. Surse text și foto: https://www.facebook.com/MuzeulBanatuluiTimisoaraOficial/; https://timisoara.eventya.eu/

Cetate, Timișoara, Romania