Conacele din Clopodia

Conacul din Izvin a fost construit în anul 1893 de Ottlik Péter, cel care înființase aici ferma Kopasztanya unde se afla și o moară cu aburi. În prezent, conacul aparține Hergheliei din Izvin, subordonată Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA. Herghelia se poate vizita, având oferte diferite, cum ar fi călăritul pe cai sau ponei, plimbare cu trăsura și curs de călărie. Clădirea se poate vizita la exterior. Persoane de contact: ing. Octavian Câmpureanu sau ing. Ștefan Cimpoeru

Conacul Nikolici de la Rudna, construit în anul 1780, a aparținut baronului Nikolici, membru al unei reprezentative familii sârbești din Ungaria de altădată. A fost cumpărat în anul 2002 și restaurat de soții Maria și Willie Radermacher. În prezent se poate vizita la interior și la exterior, anunțând în prealabil proprietarul (dna Maria Radermacher - tel. 0766323591).

Clădirea a fost reședința familiei de origine aromână Mocioni, ai cărei membri au fost politicieni, cărturari, filosofi. Clădirea, impunătoare prin stilul arhitectural și prin dimensiuni, a fost realizată în stil neoclasic după planurile arhitectului Otto Wagner. Conacul este străjuit de porți înalte, având trepte grupate în trei secțiuni, care împărțeau conacul în zone distincte de locuit. Cel mai important membru al familiei, care a locuit aici, a fost Andrei Mocioni de Foen, strănepot al preotului aromân Constantin. În cimitirul din Foeni se află un alt monument istoric - mausoleul Mocioni, construcție în stil sobru aparținând arhitectului Mor Kallina, unde se află înmormântați membrii familiei Mocioni.

Colonelul Iosif Csekonics (1757- 1824), născut la Kőszeg, un orăşel din vestul Ungariei, dintr-un tată de origine croată, Paul Csekonics, devine proprietarul moșiei Jimbolia în anul 1800. Ca și alte familii de nobili care au cumpărat terenuri întinse, cu sate întregi, familia Csekonics a construit mai multe castele, dintre care cele mai frumoase clădiri sunt Castelul Csekonics – numit și castelul interior şi castelul Csito, ridicat între 1863-1870, limitrof Jimboliei, şi care a fost distrus după primul război mondial. Castelul Csekonics există și astăzi, impresionând prin rafinamentul arhitecturii sale. Se presupune că vechiul castel a fost construit la începutul secolului al XIX-lea, când generalul Iosif Csekonics şi-a dat demisia din funcţia de comandant al hergheliei din Mezőhegyes şi s-a retras pe moşia din Jimbolia. Între anii 1907 şi 1908 s-a demolat aripa estică, cea orientată spre strada Republicii. Astfel inițiala formă de U s-a transformat în L, aceasta fiind și înfățișarea de azi. La sfârşitul secolului al XIX-lea, castelul servea drept reşedinţă contesei văduve Leontina Csekonics şi drept casă de oaspeţi a familiei. După tratative îndelungate cu familia nobiliară, comuna Jimbolia a cumpărat castelul în 1935, demarând ample lucrări de reconstrucţie şi renovare. Din 1937 clădirea adăposteşte primăria şi administraţia comunală. Sursă info și foto: http://banatur.com/

Conacul San Marco, monument istoric aflat pe teritoriul comunei Comloșu Mare, județul Timiș, a fost construit în jurul anului 1840 de către contele Nákó János. Familia Nákó cumpărase pământurile de la Comloş în 1781, devenind moșierii localității. Construcția cuprindea două aripi despărţite de o poartă monumentală de fier forjat, deasupra căreia se afla blazonul familiei, cioplit în piatră, o sală de teatru şi clădiri administrative, toate în vecinătatea unui parc superb, care se întindea pe nu mai puţin de zece hectare. Se consideră că parcul din jurul castelului ar fi fost chiar darul de nuntă al împăratului Franz Josef, acesta reproducând în miniatură o faimoasă grădină vieneză. Copacii au fost plantaţi pe la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, iar din fiecare colţ al parcului pornea câte o alee spre mijlocul acestuia, unde se afla un rondou. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă, de marmură albă. În parcul fostului conac San Marco se află azi bustul primului ziarist profesionist al Banatului, Iulian Grozescu, născut la 20 ianuarie 1839 în Comloşu Mare. În prezent, aripa dreaptă a conacului este sediu al primăriei, iar cealaltă aripă este proprietate privată. Se poate vizita din exterior. Surse text și foto: http://banatur.com/; http://turismtimis.ro/

Localitatea natală a poetului romantic Nikolaus Lenau poartă din anul 1926 numele de Lenauheim, pentru a cinsti memoria acestuia. El este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi austrieci ai secolului al XIX-lea. În faţa primăriei din comună se află statuia lui Lenau, iar pe strada principală funcţionează Casa Memorială Nikolaus Lenau şi Muzeul de Etnografie. Casa Memorială Nikolaus Lenau a fost înființată în anul 1932. Clădirea care găzduiește muzeul a fost construită în anul 1775, azi fiind declarată monument istoric. Este casa unde în anul 1802 s-a născut poetul Nikolaus Lenau. În aripa stângă a clădirii, sunt expuse manuscrise, cărți, decupaje din presa vremii, fotografii, tablouri, busturi, copii xerox etc., toate amintind de viața și activitatea lui Nikolaus Lenau. În aripa dreaptǎ a clǎdirii se aflǎ muzeul etnografic. Cele opt încǎperi prezintǎ modul în care au trǎit şvabii bǎnǎţeni cu mult timp în urmǎ. O încǎpere aparte este dedicatǎ istoriei locale. Principalele evenimente din istoria comunei sunt prezentate pe panouri de perete. Documente şi manuscrise de o valoare deosebitǎ pot fi descoperite într-o vitrinǎ. În altǎ încǎpere se gǎsesc scule şi unelte care oglindesc munca zilnicǎ a populaţiei ţǎrǎneşti. O imagine autenticǎ despre stilul de locuit şi amenajamentul unei case şvǎbesti la finele secolului al XIX-lea oferǎ camerele reconstituite în stil tipic. Unul dintre cele mai valoroase exponate în camera de locuit şi dormit este un pat pictat din anul 1821. Pot fi admirate de asemenea un leagǎn, un cǎrucior de copii, scaune sculptate, un scrin şi altele. Bineînţeles cǎ nici vechea maşinǎ de cusut marca Singer nu putea sǎ lipseascǎ în ambient. Camera „bunǎ” servea drept camerǎ „de paradǎ”. În bucǎtǎrie se aflǎ o sobǎ şi veselǎ din timpuri strǎvechi. „Şpaisul”, cǎmara şvabilor bǎnǎţeni, adǎpostea proviziile de alimente şi ustensile de bucǎtǎrie. O atracţie deosebitǎ reprezintǎ marele alai de rugǎ (Kirchweih), care reuneşte cea mai mare colecţie de porturi populare şvǎbesti. Pǎpuşile expuse, provenind din mai toate comunele bǎnǎţene, sunt îmbrǎcate în costume tradiţionale de sǎrbǎtoare. Casa natalǎ a lui Nikolaus Lenau a fost restauratǎ în anul jubiliar 2002 la iniţiativa comunei Lenauheim, a Asociaţiei Şvabilor Bǎnǎţeni din Bavaria şi a Asociaţiei etnicilor germani din Lenauheim emigraţi în Germania (HOG Lenauheim). Expoziţiile din cadrul muzeului Lenau au fost amenajate de cǎtre specialişti de la Muzeul Banatului. Surse text și foto: http://www.casememoriale.ro/; http://turismtimis.ro/; https://www.lenauheim.de/

Conacul Hodoni, recent restaurat, este declarat monument istoric, fiind inclus pe lista monumentelor de arhitectură a judeţului Timiş. Satul Hodoni (Odon, Odogny, Odoign, Hodony) este menţionat în documente începând cu anul 1717. În anul 1812, familia de baroni Manaszy-Barco dobândeşte proprietatea şi îşi ia co-nomenul „de Hodony”. Familia Manaszy-Barco de Hodony este importantă în zona Banatului, având numeroase alte proprietăţi şi membrii ai familiei activi în Parlamentul de la Budapesta. În anul 1840 se construieşte “curia” (conacul) familiei de baroni, amplasată pe un domeniu care cuprindea numeroase clădiri anexe, parcuri, plantaţii de arbori şi alei. Amplasamentul domeniului, vizibil în hărţi din anii 1860, este identic cu cel de astăzi. După anul 1874, domeniul trece succesiv în proprietatea altor familii: 1874 arhiducele Ioan deToscana, în 1877 este proprietară Francisca Todesco, în 1879 proprietarii au fost Eross Bela si Gheza, iar de la aceștia, în 1888, l-au cumparat Kastory Ioan și Mihai, ultimul ramânând proprietar pentru o perioadă mai îndelungată. În timpul celui de-al doilea război mondial, domeniul a fost cumpărat de către Toma Surlaş, comerciant din Timişoara. În anii 60 domeniul este naţionalizat de regimul comunist şi trecut în proprietatea statului. Conacul şi domeniul înconjurător au funcţionat ca şi casă de protocol pentru societatea Comtim. În anul 2004 este redobândit de proprietarii de drept. În prezent, Conacul Hodoni este o locaţie destinată exclusiv evenimentelor de ţinută, situată în mijlocul naturii, într-un domeniu de peste 10 ha, format din parc dendrologic cu specii rare de copaci, iaz şi livadă cu multe feluri de pomi fructiferi. Fie că este vorba de evenimente private, ca nunţi, botezuri, reuniuni de familie sau de firmă ca prezentări, conferinţe, seminarii, training-uri, sesiuni de teambuilding, Conacul Hodoni este o locaţie ideală, rafinată şi discretă pentru un eveniment memorabil. Sursă text și foto: http://www.conaculhodoni.ro/; https://www.facebook.com/conaculhodoni/

Conacul Liptay, unul din monumentele istorice ale Banatului, corespondent al stilurilor arhitecturale baroc și neoclasic, este situat în centrul comunei Lovrin, lângă biserica romano-catolică. Construcția a fost începută în anul 1817 de către Friedrich Liptay, descendent al unei străvechi familii din partea superioară a Ungariei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, tatăl său, căpitanul Anton Liptay, fusese împroprietărit cu pământ în zona așezărilor Gottlob și Lovrin de către împăratul Leopold al II-lea. La doi ani după începerea lucrărilor de construcție, s-a amenajat și parcul din jurul conacului, acesta întinzându-se pe o suprafață de 1,5 ha. Parcul era în stil englezesc și cuprindea și un lac de mici dimensiuni. A reprezentat mult timp o atracție a comunei Lovrin, rivalizând în frumusețe cu parcurile timișorene. În parc se află și acum vechiul turn de apă, la acest moment dezactivat parțial, fosta casă pentru spectacole, clădirile care serveau pe vremuri ca grajduri și magazii. În aceeași perioadă a fost construită și biserica romano-catolică, în vecinătatea conacului. În prezent, conacul se află în proprietatea Staţiunii de cercetare şi dezvoltare agricolă Lovrin. Surse informații și foto: http://turismtimis.ro/; https://www.pressalert.ro/