Lacul Surduc

Parcul Rozelor se află în zona centrală a orașului, în apropierea Catedralei Mitropolitane Ortodoxe și reprezintă una dintre atracțiile turistice ale Timișoarei. Peste 10.000 de trandafiri roșii, roz, albi, galbeni și mov sunt grupați în funcție de soiuri, fiind delimitați prin garduri vii de buxus. Parcul a fost amenajat spre sfârșitul secolului al XIX-lea de către renumiții arhitecți peisagiști, cultivatori și exportatori de plante ornamentale, Wilhelm Mühle și Wenceslas Franz Niemitz. Parcul a fost realizat în stil franțuzesc și englezesc și a fost inaugurat la 19 iulie 1891, cu ocazia Expoziției Universale pentru Industrie și Agricultură din Timișoara. La 16 septembrie 1891, însuși împăratul Franz Joseph vizitează această Grădină Regală de Trandafiri a Timișoarei, ceea ce atrage faima acesteia de „oraș al trandafirilor”. De-a lungul timpului, parcul a purtat denumiri diferite: Parcul Franz-Joseph (Franz Joseph Park), Rozariul Regina Maria (Königin-Maria-Rosarium), Grădina Trandafirilor (Rosengarten), Parcul Trandafirilor, Parcul de Cultură și Odihnă, Parcul Ștefan Plăvăț, în prezent având numele de Parcul Rozelor. Parcul Rozelor a fost reamenajat de mai multe ori, fiind complet distrus atât în primul, cât și în al doilea război mondial. În anul 1934, parcul se întindea pe o suprafață de 25.000 mp, fiind cel mai mare rozariu al Europei de sud-est la acea vreme. Rozariul cuprindea peste 1.200 de soiuri și specii de trandafiri, dintre care unele erau considerate rarități sau noutăți pe plan mondial. În perioada interbelică s-a construit în parc și teatrul de vară al Timișoarei. În anul 1965 s-a realizat catalogul soiurilor de trandafiri din Parcul Rozelor. O modernizare amplă a cunoscut parcul în perioada 2011-2012, când s-au plantat trandafiri noi, numărul soiurilor ajungând din nou la peste 1.200. În prezent parcul este întins pe o suprafață de 37.000 mp și este mărginit pe latura sa sudică de numeroase sălcii, aflate pe malul canalului Bega. Dacă vă propuneți o vizită în Timișoara, nu uitați de Parcul Rozelor și de renumitele festivaluri care se desfășoară anual pe scena teatrului de vară de aici: Festivalul Inimilor în luna iulie, Festivalul de Operă și Operetă la sfârșitul lunii august, Ruga Timișoarei la mijlocul lunii septembrie. Ziua Trandafirului se sărbătorește în fiecare ultimă zi de joi a lunii mai a fiecărui an. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Parcul Dendrologic din stațiunea Buziaș ocupă o suprafață de 20 ha, unde pot fi întâlnite multe specii de copaci, dintre care cel mai răspândit este platanul. În trecut, în Parcul dendrologic trăiau numeroase veveriţe, care deveniseră mascote ale Parcului, însă acum pot fi văzute din ce în ce mai rar. În ultimii ani, Primăria orașului împreună cu Asociația pentru Dezvoltarea Zonei Buziaș fac eforturi pentru a repopula parcul cu veverițe și organizează anual Festivalul Veverițelor. Colonada acoperită din lemn, construită în stil bizantin în anul 1875, la cererea împăratului Franz Joseph, reprezintă o altă atracție a Parcului. Colonada face legătura între Izvorul Josif, Hotel Phoenix, bazar, Izvorul Mihai și Cazino, având rolul de a proteja pe amatorii de promenade împotriva precipitațiilor sau a soarelui, dar și un efect benefic în curele celor veniți la tratament, aceasta datorându-se aerului puternic ionizat negativ. Colonade asemănătoare se mai găsesc la Karlovy Vary și Baden-Baden, dar lungimea impresionantă a colonadei din Buziaș (500 metri) o fac să fie unică în Europa. Surse foto: http://buzias.ro/; https://www.facebook.com/hotelparcbuzias/

Mlaștinile Satchinez formează o rezervație naturală ornitologică care se întinde pe 242 de hectare în hotarul localităţii Satchinez. Acest habitat natural este o reminiscență a vechilor mlaștini care acopereau până la mijlocul secolului al VIII-lea aceste ținuturi. A fost înființată în anul 1942, la propunerea ornitologului Dionisie Linția, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez. În prezent, rezervația are suprafața de 194 ha și cuprinde rezervația propriu-zisă, zona tampon de tip mozaic, ce cuprinde Acumularea Satchinez, Balta Bărăteaz, Balta Mare, Balta Zootehnie și Balta Verbuncu. Aici trăiesc peste 53% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României. Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu-zise constituie un excelent camuflaj pentru cuibărit și clocit. Între speciile protejate care cuibăresc aici se numără ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), piciorongul (Himantopus himantopus), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) și altele. Andrei Kiss, doctor în științe biologice, care a efectuat studii de-a lungul unor îndelungi perioade la Satchinez, a identificat în arealul rezervației 5 specii de păsări sedentare, 55 de specii de păsări oaspeți de vară, 36 de specii de păsări de pasaj și 17 specii de păsări oaspeți de iarnă. Această rezervație a fost declarată arie protejată, iar din 1991 valoarea ei de unicat a fost recunoscută de forurile internaționale care militează pentru protecția păsărilor, precum Bird Life International. Perioada în care pot fi văzute păsările în rezervație este între 15 aprilie —15 septembrie, dar în toamnele și iernile mai blânde se întâmplă să mai rămână câte un exemplar din păsările migratoare pe aceste meleaguri. Sursă informații și foto: http://turism-satchinez.ro/rezervatia-ornitologica-mlastinile-satchinez/; https://www.facebook.com/POIM-Mlastinile-Satchinez-1176366682509114/

Cascada Cornet se află pe cursul de apă Pârâul Cornet, la doar 5 km în amonte față de localitatea Nădrag din județul Timiș. Diferența de nivel a albiei pârâului dintre partea de sus și partea de jos a cascadei este de aproximativ 5 m. Cascada este puțin cunoscută, dar din an în an este vizitată de un număr tot mai mare de turiști.

Zona turistică a judeţului Timiş include şi comuna Nădrag. În apropierea localităţii a fost descoperită de unul dintre promotorii turistici ai Nădragului, Nelu Balaş, o peşteră care-i poartă numele. Descoperitorul ei o consideră aproape la fel de bogată în stalactite ca şi faimoasa Peşteră a Urşilor din Munţii Apuseni. Nelu Balaș este considerat „Omul munților Poiana Ruscă”, fiind cunoscut în Europa și chiar și în America pentru cabanele suspendate, în care urcai ajutat de scripeţi, iar trecerea între ele se făcea pe tiroliene. Descoperitor de peșteri, Nelu Balaș a pus în valoare şi 15 sfincşi, dar şi Monumentul Turismului de pe o vale din apropierea Nădragului, care este cel mai vechi din ţară, fiind ridicat în 1914.

Peștera Albastră, cunoscută și sub denumirea de Peștera Pietroasa, este situată în Munții Poiana Ruscăi, la 12 km de Făget, la o altitudine de 340 metri, având o lungime de 370 metri. Denumirea de Peștera Albastră se datorează dominantei cromatice, numită de speologi „albastru de Pietroasa”. Intrarea în peșteră este strâmtă, dar pe măsură ce se înaintează, spațiul se lărgește descoperind stalagmite şi stalactite scăldate în nuanţele unui albastru unic. Peştera are o coloană de 7 m înălţime, numită „Tibia şi Peroneu”. Localnicii spun că săpăturile arheologice au scos la iveală un depozit de cereale, ceramică neolitică şi chiar resturi scheletice ale ursului de peşteră. În peșteră trăiesc specii diferite de lilieci. La acest obiectiv se poate ajunge pe jos, din Pietroasa, pe lângă postul de poliţie şi apoi coborând valea. Drumul durează în medie o oră; la un moment dat valea se îngustează, se trece de pârâu, drumul continuându-se apoi pe partea stângă a versantului. Pentru a ajunge în Pietroasa, se va circula pe următoarele căi de acces: pe DN6, ce leagă Timişoara de Lugoj, pe DN 68A Lugoj - Făget - Margina, DC 108 Margina - Curtea, şi continuând cu DJ 684 Curtea - Pietroasa - Poieni şi cu DC 111 Curtea - Fărăşeşti.

Peștera Românești este cea mai cunoscută peșteră din Munții Poiana Ruscă, fiind menționată și sub numele de Peștera Mare de la Fereșești sau Peștera cu Apă. Primele cercetări efectuate în Peștera Românești au fost realizate de Theodor Ortvay-Orthmayr în anul 1872. Cercetări speologice mai complexe s-au întreprins abia în anul 1963, când s-a întocmit și primul plan topografic al peșterii. Galeriile accesibile turiștilor însumează 340 metri. Intrarea este lată de 9,5 metri și înaltă de 2 metri. Galeria principală este aproape rectilinie, atingând dimensiunile cele mai mari în Sala Liliecilor, numită astfel datorită coloniei de lilieci ce sălașluiește aici. Temperatura medie în peșteră este cuprinsă între 6 și 8 grade Celsius. Peștera beneficiază de o acustică deosebită, aici fiind organizate concerte de muzică clasică, jazz, blues, rock sau electronică. Primul concert găzduit de Peștera Românești a avut loc în anul 1984. Accesul în zonă se poate face pe drumul dintre Deva și Lugoj - DN 68A pâna în localitatea Coșava, din Coșava urmându-se șoseaua spre Valea lui Liman până în satul Românești. De aici se urmează traseul marcat - cruce galbenă - ce părăsește satul în dreptul cimitirului și duce până la peșteră (1 h mers pe jos). Traseul dintre sat și peșteră este accesibil cu mașini de teren sau cu garda mare până într-o poiană situată la câteva sute de metri de intrarea în peșteră. Sursă informații: http://www.speotimis.ro/