Arhitectură

Casa Brück este o bijuterie arhitecturală a orașului Timișoara, construită în stilurile Art Nouveau și secession și prezentând motive folclorice maghiare. Casa este localizată pe strada Mercy nr. 9, colț cu Piața Unirii, și a fost ridicată în anul 1910, după planurile arhitecților Székely László şi Arnold Merbl, la inițiativa proprietarului din acel moment, Salamon Brück. După construirea imobilului în anul 1910, Salamon Brück a înființat la parterul acestuia o farmacie, care funcționează și astăzi, păstrând o parte din mobilierul de altădată. De-a lungul timpului, clădirea s-a deteriorat. Norocul a făcut ca un italian, Gianluca Testa, venit cu afaceri la Timișoara în anul 1997, să conștientizeze importanța istorică, dar și valoarea imobilului unde achiziționase un apartament în anul 1999. Astfel încât nu a stat mult pe gânduri și a luat inițiativa să restaureze construcția, obținând autorizațiile necesare de la autoritățile competente. Lucrările de reabilitare au vizat nu numai fațada imobilului, ci și interiorul, fiind restaurate atât casa scării, cât și camerele, costurile lucrării ridicându-se la 300.000 euro. Clădirea și-a recăpătat strălucirea, atrăgând privirile tuturor celor ce ajung în zona centrală a Timișoarei. Surse text și foto: https://www.facebook.com/Casa-Bruck; https://timisoara.eventya.eu/

Casa Comunităţii Ortodoxe este amplasată în Piaţa Unirii nr. 5, fiind construită de comunitatea ortodoxă înainte de anul 1828, pe locul unei case mai vechi datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Clădirea era folosită de creştinii ortodocşi români şi sârbi. Din punct de vedere arhitectural, clădirea aparţine stilului clasicist, cu unele influenţe baroce. Portalul de la intrare este mărginit de semicoloane dorice duble. Cele 6 deschideri de la parter, poziţionate în stânga şi în dreapta portalului de la intrare, au deasupra arcuri „in plin cintru”, caracteristice stilului clasicist. Cu ocazia restaurării din anul 1983, executată după planurile arhitectului Şerban Sturza, casei i s-a adăugat un fronton de acoperiş în stil baroc austriac. De-a lungul timpului, casa a avut mai multe întrebuinţări. Astfel, în anul 1823 funcţiona aici şcoala ortodoxă, pentru ca în anul 1847 casa să fie cunoscută cu numele de „Noua Casă Iliră”, având pivniţă de vinuri şi spaţii comerciale la parter. În anul 1853 funcţionau în acest spaţiu nouă prăvălii. După despărţirea bisericii ortodoxe române de cea sârbă, edificiul a rămas în proprietatea celei din urmă. În prezent, o parte din clădire este închiriată unor firme. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Casa cu axă de fier este unul dintre obiectivele turistice de referință ale orașului Timișoara. Este cunoscut faptul că în secolul al XVIII-lea fiecare casă din Timișoara trebuia să poarte o emblemă pentru a fi recunoscută. Casa aflată în Piața Ionel I.C. Brătianu nr. 1 prezintă un ax de fier cu o lungime de 2,5 metri, care seamănă cu osia unui car și care este montat la unghiul de întâlnire al zidurilor. Nu există foarte multe date istorice, dar legenda spune că axul de fier ar fi osia de la carul cu care Prințul Eugeniu de Savoia ar fi intrat în oraș la data de 18 octombrie 1716, învingându-i pe turci. Surse text și foto: http://www.opiniatimisoarei.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Casa cu Lei este situată în Piața Unirii, pe latura nordică, fiind prima casă construită în această piață, în stil baroc, datată 1758. De-a lungul timpului, Casa cu Lei a avut mai multe denumiri, în funcție de destinația sa. Din anul 1840, clădirea a servit pe rând, drept sediu, ospătăriei „La Soarele de Aur”, băcăniei „La Câinele Alb” și prăvăliei „La Fluierul Mare”. La începutul secolului al XX-lea, când aparţinea firmei Weiss, casa a fost refăcută în stilul szeceszió, adăugându-se atunci cei doi lei sculptați în mărime naturală, pe acoperiș, aceștia dominând fațada casei și în prezent. Clădirea este cunoscută sub numele de „Casa cu Lei” sau „Casa comercială Weiss-Grünbaum”. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Casa Ormós este situată în strada Episcop Augustin Pacha și servește drept sediu Bibliotecii Academiei Române - Filiala Timișoara. Este fosta casă Welauer, construită în anul 1891, purtând în prezent numele lui Ormós Zsigmond, care a achiziționat clădirea, modificând-o și transformând-o în muzeu al Societății de Istorie și Arheologie al cărui membru fondator era. Ormós Zsigmond a fost o personalitate marcantă a vieții culturale a Timișoarei, un colecționar și istoric de artă, care a îndeplinit și funcția de prefect al Comitatului Timiș. În această calitate, a lansat o invitație pentru subvenție, căutând să atragă cât mai mulți membri fondatori ai muzeului. Obiectele muzeistice colectate de Ormós Zsigmond, prin achiziții și donații, sunt expuse în cadrul Muzeului Banatului din Timișoara. Din anul 1941, în Casa Ormós a funcționat Biblioteca Comunală, iar din anul 1953 Biblioteca Academiei. Clădirea a fost construită în stilul eclectic al Renașterii germane și face parte din patrimoniul cultural național. De-a lungul timpului, basoreliefurile au dispărut, statuia zeiței Minerva fiind singura care s-a păstrat intactă pe fațada clădirii. Surse text și foto: https://debanat.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Casele Canonicilor reprezintă un ansamblu de 4 case, situat în Piața Unirii nr. 8, 9, 10 și 11. Casele datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și au format un singur edificiu, cu fațadă unitară, până după anul 1844. Toate casele au fost realizate inițial în stil baroc austriac, fiind refăcute după asediul din anul 1849 în stil clasicist și restaurate în anul 1980 după planurile arhitectului Șerban Sturza. Casa de la numărul 8, cunoscută sub denumirea de Casa Szervinatz, aparținea în anul 1828 lui Johann Szervinatz. În anul 1847, casa adăpostea ospătăria "La Trei Husari", pentru ca în anul 1852 să fie aici o fabrică de oţet. Casa de la numărul 9, cunoscută sub denumirea de Casa Nica Koszta, aparţinea în anul 1828 lui Nica Koszta, mai târziu funcţionând aici ospătăria "La Balotul din Ardeal". În anul 2009, casa a fost reabilitată în cadrul proiectului de cooperare româno-german „Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara”, implementat de către Primăria Municipiului Timişoara şi Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ). Casa de la numărul 10 era cunoscută în anul 1828 sub denumirea de "Casa Canonicilor". Casa de la numărul 11 este Casa Krautwaschl, aparţinând în anul 1828 lui Franz Krautwaschl. În anul 1844 funcţiona aici ospătăria "La Struţ", emblema ospătăriei fiind reprezentată de un struţ vopsit în culoarea roşu. În decursul timpului, casa a fost sediul unor filiale de bănci, redacţii, partide politice. A fost reabilitată în anul 2009. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Cazinoul Militar este situat în Piața Libertății, fiind cea mai valoroasă construcție militară, datând din secolul al XVIII-lea. Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 1775, de-a lungul timpului clădirea fiind supraetajată și completată cu o terasă mare. Într-un decor rafinat, în sala mare de festivități a Cazinoului Militar aveau loc balurile ofițerilor, celebre în epoca respectivă. Aceasta scoate în evidență rolul important pe care l-a jucat clădirea în viața socială a tinerilor timișoreni din acele vremuri. În anul 1924 a fost organizată aici Expoziția de trandafiri, la care au fost prezentați pentru prima oară trandafirii negri și albaștri. Din anul 1996, clădirea Cazinoului Militar găzduiește Muzeul și Cercul Militar. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Monumentul Lupa Capitolina se află în centrul Pieței Victoriei, fiind amplasat pe o coloană romană de cca 5 metri înălțime. Reprezintă o replică a Lupei Capitolina, denumită și Lupa Romana, statuia etrusca de bronz, turnată probabil în secolul V î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru, care îi înfățișează pe cei doi frați, întemeietori ai Romei – Romulus și Remus, hrăniți de o lupoaică. Originalul statuii este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Statuia aflată astăzi în Piața Victoriei a fost dăruită Timișoarei în anul 1926 de către municipalitatea orașului Roma, ca simbol al latinității poporului român. Inaugurarea monumentului a avut loc la 23 aprilie 1926, în prezența a 10.000 de oameni, la eveniment luând parte dr. Samuil Șagovici, primarul Timișoarei, Vasile Goldiș, ministrul cultelor, Grigore Trancu-Iași, ministrul muncii, precum și delegați de-ai lui Mussolini, conducătorul statului italian din acea vreme. Predarea s-a făcut de către consulul Italiei la Timișoara, Codecca. Alte două astfel de replici au fost dăruite orașelor Cluj-Napoca și București. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Sediul Consiliului Judeţean Timiş este situat în clădirea de pe bulevardul Revoluţiei 1989 nr. 17 din municipiul Timişoara. Clădirea a fost reşedinţa rezidentului regal răspunzător de administrarea ţinutului Timiş (judeţele Timiş-Torontal, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara), creat în anul 1938, apoi sediul prefecturii Timiş-Torontal. Clădirea a fost destinată prin proiect şi apoi executată pentru a funcţiona ca şcoală de menaj, în perioada anilor ’30, fiind finanţată de la bugetul de stat. Datorită crizei economice din anii 1929 -1933, care a avut influenţă asupra economiei României dar şi asupra părţii de vest a ţării, nu a putut fi terminată, a fost ridicată în roşu, acoperită şi a stat nefinisată până în anul 1938. Odată cu înfiinţarea ţinutului administrativ Timiş şi a numirii rezidentului regal în fruntea acestui ţinut, se punea problema găsirii unui sediu adecvat acestuia, astfel s-a ajuns la soluţia schimbării destinaţiei acestei clădiri, din şcoală în palat administrativ. Fiind însă o clădire cu destinaţie şcoală, au fost necesare mai multe modificări în toată structura clădirii. Reproiectarea clădirii, pentru a fi funcţională ca sediu administrativ, s-a făcut de renumitul profesor universitar de la Politehnica timişoreană, arhitectul Victor Vlad, în colaborare cu arhitectul Corneliu Liuba. Lucrările de reamenajare la clădire au început în anul 1938 şi s-au încheiat la începutul anilor ‘40. Aşa cum ni se înfăţişează astăzi, clădirea Palatului Administrativ este o construcţie monumentală în stil modern. În exterior dominante sunt însă elementele clasice, într-o realizare cu materiale moderne. Clădirea impune prin proporţii, volum şi elemente decorative. Coloanele clasice cu capitel corintic decorează faţada, la care fusul este finisat în terasit, restul fiind lucrat în piatră artificială. Din orice parte ai privi-o, ţi se arată maiestuoasă, reprezentativă, în care specificul naţional este pus în evidenţă fără ostentaţie într-o judicioasă compoziţie de volume simple, agrementate cu elemente plastice de origine locală. De-a lungul timpului, clădirea a suferit o serie de modificări interioare prin recompartimentarea spaţiilor şi redistribuirea funcţiunilor, menţinându-se profilul administrativ. În perioada anilor 1968-1989, clădirea a fost folosită şi de către Comitetul Judeţean Timiş al PCR şi UTC, Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Agricole de Producţie şi Gărzile Patriotice. În prezent clădirea este folosită ca sediu pentru Consiliul Judeţean Timiş şi Instituţia Prefectului Judeţului Timiş, fiind în proprietatea publică a judeţului Timiş şi administrarea Consiliului Judeţean Timiş. Pentru a face faţă activităţilor administraţiei publice judeţene, cât şi în perspectivă pentru Regiunea de Vest, s-a hotărât extinderea actualei clădiri pe latura nordică a construcţiei existente, mărginită de străzile Leonte Filipescu şi Tulnicului şi Piaţa Eftimie Murgu. Noua clădire are o arie desfăşurată de 3167 mp., pe patru tronsoane de diferite niveluri, fiind inaugurată în anul 2010.

Palatul Apelor este una dintre cele mai valoroase clădiri din Timișoara, situată la intrarea în cartierul Iosefin, imediat după Podul Traian. Palatul Apelor sau Casa Societății de hidroameliorări Timiș Bega, așa cum a fost numit inițial edificiul, a fost construit între anii 1900 și 1902 de Karl Hart, după planurile arhitectului Baumhorn Lipót, după ce Bega a devenit navigabilă. Clădirea a fost realizată în stilul arhitectural specific anilor 1900, fiind utilizate elemente neobaroce și ale ordinului ionic. Având inițial un singur etaj, clădirea a fost înălțată ulterior de Artur Tunner, fără a-și pierde armonia arhitecturală. Se remarcă acoperişul supraînălţat al părţii centrale a edificiului şi coloanele duble de pe faţadă, care scot în evidenţă frontoanele. Decorațiunile sunt extrem de bogate, distingându-se reprezentări de peşti şi alte figuri inspirate de mediul acvatic, precum și figuri antropomorfe. Surse text și foto: http://www.radiotimisoara.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Băncii Naționale este o clădire reprezentativă a Timișoarei, situată în bd. Ion Brătianu nr. 1. Este construită în anii 1903-1904, după planurile arhitectului Josef Hubert, în stilul specific anilor 1900, cu elemente ale barocului târziu combinat cu secession. Capetele de lei cu care este decorată fațada semnifică putere și bogăție. Clădirea este înconjurată de o grădină și are două intrări prin care se ajunge într-un hol elegant, cu coloane, unde se află ghișeele. La etaj suntem de asemenea impresionaţi de sobrietatea și eleganța încăperilor. Palatul Băncii Naționale este o clădire impunătoare care, în perioada 1904-1918, a servit drept sediu Băncii Austro-Ungare, iar ulterior, Băncii de Stat. În prezent aici funcționează Filiala Timișoara a Băncii Naționale a României. Surse text și foto: http://www.timisoreni.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Baroc este una dintre clădirile reprezentative ale Timișoarei secolului al XVIII-lea. Este situat central, în Piața Unirii nr. 1. Denumit și Palatul Vechii Prefecturi, clădirea Palatului Baroc a îndeplinit de-a lungul timpului mai multe funcții: - în anul 1733 adăpostea Oficiul juridic minier; - în anul 1735 se găsea aici casieria garnizoanei militare; - în anul 1752 îl aflăm sub denumirea de Casa camerală veche; - în 1754 clădirea devine reședința președintelui administrației civile, contele Vilana Perlas, fiind cunoscut atunci sub denumirea de Palatul Președintelui; - până în anul 1849 este sediul Casei comitatului; - în perioada 1849-1860, în Palatul Baroc se stabilește conducerea Banatului Timișan și a Voivodinei Sârbești; - în anul 1861 redevine sediul Comitatului Timiș; - din anul 1919 este sediul Prefecturii Județului Timiș - Torontal; - la mijlocul secolului al XX-lea, în Palatul Baroc se afla sediul Institutului Agronomic; - în anul 1979 este amenajat ca muzeu; - din anul 1984 adăpostește Secția de artă a Muzeului Banatului, care devine Muzeul de Artă la data de 1 ianuarie 2006. Din punct de vedere arhitectural, palatul a fost construit în stil baroc, cu unele elemente rococo. Între anii 1885-1886, se refac mansarda și feroneria, după proiectul arhitectului Jacques Klein. Tot acum se înlătură elementele de decorație barocă, mai ales la nivelul fațadelor. Palatul este de o eleganță deosebită în interior, iar la subsol se află o fântână din secolul al XVIII-lea. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Comunităţii Reformate se află în vecinătatea Pieţei Maria din Timişoara, în strada Timotei Cipariu nr. 1. Clădirea adăposteşte casa parohială şi biserica reformată şi a fost construită în anul 1902, în stil neogotic, după proiectele arhitecţilor budapestani Nagy Károly şi Jánosházi László. Arhitectura construcţiei este una deosebită. Se evidenţiază acoperişurile de formă ascuţită, asemănătoare turnurilor medievale din perioada gotică. Orga din Palatul Comunităţii Reformate a fost construită în atelierul lui Lipót Wegenstein, iar amvonul este creaţia lui Jakab Fischer. În faţa Palatului Comunităţii Reformate, la data de 15 decembrie 1989, a început Revoluţia împotriva dictaturii comuniste din România, prin manifestaţia împotriva deportării pastorului reformat László Tökes. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Culturii, situat în Piața Victoriei, este construit între anii 1871-1875, după planurile arhitecților Helmer și Fellner, în stil renascentist. În anul 1880, clădirea trece printr-un incendiu, fiind reconstruită între anii 1880-1882, păstrându-se stilul inițial. În anul 1920, clădirea arde din nou și este reconstruită între anii 1923-1928, interiorul fiind refăcut în stil neoromânesc. Cele 3 arcuri de intrare de la parter sunt înlocuite cu o poartă mai amplă. Între anii 1934-1936, fațada este modificată fundamental, construindu-se un arc uriaș în stil modern. Cele trei arcade în stil eclectic, istoricist de la etajul I al clădirii sunt înlocuite cu trei arcade în stil neobizantin. În anul 2003, suprafețele laterale ale fațadei principale își recapătă înfățișarea inițială. În prezent, în clădirea Palatului Culturii susțin spectacole Opera Română Timișoara, Teatrul Național Timișoara, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar "Csiky Gergely". Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Dauerbach, cunoscut și sub denumirea de Palace, este o clădire monumentală situată în Piața Victoriei din Timișoara. Construită în anii 1912-1913, după planurile cunoscutului arhitect László Székely, clădirea impresionează prin îmbinarea armonioasă a stilurilor arhitectonice ale epocii: eclectic, Art Nouveau și baroc. Fațada clădirii este realizată într-un mod deosebit, fiind structurată într-o parte centrală și două părți laterale. Partea centrală este, la rândul ei, împărțită în 3 părți mai înalte, având la nivelul acoperișului 3 frontoane de forma unei acolade ogivale. Părțile laterale au câte 2 pilaștri, iar la nivelul superior au un fronton și un acoperiș mai scund. Încă de la darea în funcțiune a clădirii, la parter au fost deschise restaurantul și cafeneaua Palace, fiind amenajată și prima terasă în aer liber din oraș. Foarte mult timp, restaurantul a fost unul dintre cele mai apreciate în rândul înaltei societăți timișorene. Pe colțul nordic al clădirii a funcționat din anul 1913 o farmacie, care se bucură și astăzi de un bun renume în oraș. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

După înfrângerea Republicii Maghiare înființate în anul 1849, Ungaria a fost împărțită în 5 țări de coroană. Una dintre acestea a fost Banatul Timișan și Voivodina Sârbească, cu capitala la Timișoara. Se impunea construirea unui sediu al guvernului acestei țări de coroană. Astfel a apărut Palatul Dicasterial, cea mai mare clădire a Timișoarei acelor timpuri, fiind ridicat între anii 1855 și 1860, în stilul specific Renașterii italiene, utilizându-se elemente arhitecturale pe care le regăsim și la Palazzo Strozzi şi Palazzo Pitti din Florenţa. În anul în care clădirea a fost finalizată, Banatul a fost alipit din nou Ungariei, prin urmare nu mai era necesar un sediu al guvernului, Timișoara devenind capitală de județ. Palatul a fost construit pe trei niveluri, având la început 273 de birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 65 de celarii, 27 de magazii, acestea fiind grupate în jurul a trei curți interioare. În prezent, Palatul Dicasterial este sediul Judecătoriei Timișoara, al Tribunalului Timiș și al Curții de Apel. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Episcopal Ortodox Sârb, situat în Piața Unirii din Timișoara, este una dintre clădirile monumentale ale orașului. Palatul a fost construit între anii 1745-1748, în timpul episcopului ortodox sârb al Timișoarei, Gheorghie Popovici. Din punct de vedere arhitectural, clădirea a fost realizată în stil bizantin, inițial cu un singur etaj. În anul 1906, construcția a fost extinsă pe două străzi, iar fațada a suferit modificări, prin introducerea unor elemente specifice stilului baroc, după planurile arhitectului László Székely. În anul 1911 au fost adăugate decorațiuni preluate din arhitectura sârbească. Deasupra porții de la intrare se poate vedea stema Episcopiei ortodoxe sârbe de Timișoara. Palatul a fost construit pentru a servi drept reședință episcopală, fiind un important centru de credință și cultură ortodoxă. Din anul 1967, Palatul Episcopal Ortodox Sârb găzduiește o bogată colecție de artă bisericească din secolele XVII-XIX, formată din icoane de lemn şi pânză, gravuri provenite de la biserici şi mănăstiri ortodoxe, cărţi vechi, argintărie, portrete de episcopi ortodocşi sârbi. Tot aici se găsesc o bibliotecă şi o arhivă deosebit de valoroase, unde sunt păstrate şi planurile originale ale palatului. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Episcopiei Romano-Catolice, situat în strada Augustin Pacha nr. 4, a fost construit începând cu anul 1743, clădirea fiind donată episcopiei romano-catolice de către împărăteasa Maria Terezia. Din anul 1783, clădirea devine reședință definitivă a episcopului catolic. Din punct de vedere al stilului arhitectural, se poate distinge stilul baroc, portalul prezentând unele elemente rococo. Episcopia romano-catolică din Timișoara este considerată succesoarea Episcopiei de Cenad, înființată în anul 1030. Transferată la Timișoara în anul 1738, este transformată în Episcopie de Timișoara în anul 1930. În perioada postbelică, episcopia a fost desființată, funcționând ca simplu decanat (protopopiat). După anul 1990 a fost reactivată și și-a redobândit clădirea, înființând aici un muzeu, unde pot fi văzute statui, tablouri și alte exponate religioase. La etaj se află 8 vitralii uriașe care înfățișează sfinți și martiri ai comunității catolice maghiare. Acestea au fost salvate și ascunse în perioada comunistă. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Lloyd este situat în Piața Victoriei nr. 2, fiind construit între anii 1910 și 1912, în stilul anilor 1900, prezentând elemente specifice curentului secession. Clădirea a fost realizată după planurile arhitectului Leopold Baumhorn și se înalță pe 3 etaje, având fațadele decorate și împodobite cu statui. Mult timp, în Palatul Lloyd au funcționat Bursa Agricolă și Clubul Lloyd. Din anul 1948, clădirea a devenit Palatul Politehnicii, fiind sediul Rectoratului Universității Politehnica din Timișoara. Dintre elementele decorative ale clădirii, se mai păstrează în prezent porțiuni de lambriuri, oglinzi, rămășițe din vitralii și câteva candelabre. Holul de la intrare este foarte frumos decorat. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Széchenyi se află în Piața Victoriei nr. 8, fiind construit între anii 1900 și 1914 de Societatea Széchényi, după planurile arhitectului László Székely. Este considerat cea mai frumoasă clădire din Piața Victoriei datorită decorațiunilor bogate, a statuilor și a basoreliefurilor care o împodobesc. Palatul Széchenyi este realizat în stilul anilor 1900, prezentând elemente specifice curentului secession. În această clădire s-a aflat biroul arhitectului László Székely, unde şi-a efectuat perioada de practică profesională arhitectul Michael Wolf. Ulterior, acesta a preluat biroul de la Székely. În perioada interbelică, Wolf s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai buni arhitecţi ai Timişoarei. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Weiss, situat pe Bulevardul Republicii nr. 2, a fost construit în anul 1912 pentru familia Weiss. Clădirea a fost proiectată de firma Arnold Merbl Co., după planurile lui Adalbert Szladek, iar frontonul a fost reproiectat de arhitectul Székely László. Stilul arhitectural este cel eclectic, influenţat de stilul anilor 1900, cu elemente specifice curentului secession. Frontonul principal al clădirii are vedere spre teatrul orașului, iar la parter se află mai multe magazine. Palatul are 27 de apartamente locuite, iar intrarea clădirii este pe strada Sf. Ioan. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/