Catedrală

Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj, lăcaș de cult greco-catolic, a fost construită între anii 1843-1854, în stil neoclasic, după planurile arhitectului L. Oettinger. Episcopul Alexandru Dobra (1853–1870) s-a îngrijit, după consacrare, de terminarea interiorului bisericii parohiale din Lugoj, devenită mai apoi catedrală episcopală. În anul 1857, acesteia i s-a adăugat sacristia. Pictura inițială a fost realizată în anul 1868 de pictorul Moritz Breyer, fiind restaurată între anii 1929-1934 de pictor academician prof. Virgil Simonescu și extinsă după planurile și pe cheltuiala episcopului Alexandru Nicolescu. Tehnica folosită a fost tehnica tempera, de cazeină, după reţetele şi culorile, respectiv materialele date de o fabrică de profil din Düsseldorf (Germania). Inaugurarea picturii refăcute a avut loc în ziua de 7 octombrie 1934 în prezența regelui Carol al II-lea și a membrilor guvernului. Confiscată de către regimul comunist în anul 1948 și cedată Bisericii Ortodoxe Române, Catedrala a fost retrocedată Eparhiei de Lugoj la 21 ianuarie 1990, prin bunăvoința mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu, fiind prima catedrală episcopală greco-catolică retrocedată în România. Surse text și foto: https://ro.wikipedia.org/; http://vestour.ro/; https://www.facebook.com/episcopia.lugoj/

Catedrala Mitropolitană, situată în Piața Victoriei, este cel mai mare lăcaș de cult al Timișoarei, fiind declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura și sculptura sa. Necesitatea construirii acestei catedrale a apărut în contextul politic al Marii Uniri de la 1918. Din acel moment, ortodoxia începe să fie încurajată, în anul 1926 reînființându-se vechea parohie din Cetate, iar în anul 1939 înființându-se Episcopia Timişoarei, devenită ulterior Mitropolia Banatului. Proiectul impresionantei catedrale a fost încredințat arhitectului Ioan Traianescu, iar piatra de temelie a construcției a fost pusă în anul 1936, slujba de sfințire făcându-se de către episcopul Andrei Magieru. Clopotele și crucile catedralei au fost sfințite în anul 1938, iar inaugurarea lăcașului s-a făcut în anul 1946, în prezența Regelui Mihai I al României și a patriarhului Nicodim Munteanu. Finisajele, picturile interioare și cele exterioare au fost finalizate abia în anul 1956, fiind întârziate de cel de-al doilea război mondial. Din punct de vedere al stilului arhitectural, se poate observa îmbinarea tradiției religioase romane cu cea bizantină și moldovenească. Din cauza terenului mlăştinos, edificiul are la bază o placă de beton susţinută de peste 1.000 de piloni de beton armat, înfipţi la 20 metri adâncime. Pereții exteriori sunt decorați cu cărămidă aparentă de culoare roșie și galben-portocalie, clădirea fiind acoperită cu țiglă smălțuită colorată în culorile steagului României, pe fond verde. Este cea mai înaltă biserică din România (90,5 metri). Suprafața totală construită este de 1.542 metri. Catedrala are 11 turle, din care cea mai înaltă atinge 83,7 metri. Cele 7 clopote au o greutate totală de 8.000 kg. Armonizarea acestora a fost realizată de cunoscutul compozitor Sabin Drăgoi. Catedrala adăposteşte moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, considerat protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop al Timișoarei între anii 1651 și 1655. Pe latura dinspre altar a subsolului se află necropola mitropoliților Banatului. La subsol pot fi văzute o bogată colecţie de artă bisericească bănăţeană veche şi o valoroasă colecţie de icoane. Muzeul deţine 3.000 de cărţi bisericeşti rare, peste 800 de icoane şi picturi, peste 130 de obiecte bisericeşti. Se găsesc aici manuscrise românești timpurii: Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Cazania lui Varlaam (1643). Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Catedrala Sârbă, cu hramul Înălţarea Domnului, este situată în Piaţa Unirii, vis-à-vis de Domul Romano-Catolic. Intrarea în biserică se face din strada Emanoil Ungureanu, paralelă cu piaţa, lăcaşul de cult fiind poziţionat cu altarul spre est. Alături se găsește sediul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara. Catedrala Sârbă a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1745-1748, în timpul episcopului ortodox sârb de Timişoara, Gheorghie Popovici. Din punct de vedere arhitectural, edificiul a fost ridicat în stil baroc, cu elemente clasiciste, iar interiorul este splendid, fiind pictat de Constantin Daniel, supranumit "Tizian al Banatului". Lemnăria bisericii a fost realizată de fraţii Ianici. Catapeteasma poate fi considerată la rândul ei o capodoperă. Din motive de ordin politic, turlele bisericii au putut fi înălţate abia în anul 1791, cu ocazia unei restaurări. Din anul 1964, biserica a fost declarată monument istoric. Surse text și foto: http://www.opiniatimisoarei.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Domul Romano-Catolic, situat în Piața Unirii nr. 12, este o clădire emblematică a orașului Timișoara, fiind cunoscut și sub numele de Catedrala Sfântu Gheorghe. Construcția a fost realizată între anii 1731 și 1774, după planurile arhitectului Josef Emanuel Fischer von Erlach. Piatra de temelie a fost pusă în data de 6 august 1754 de către episcopul de Cenad, Adalbert von Falkenstein. Consacrarea Catedralei destinată episcopilor de Cenad a avut loc la data de 24 aprilie 1803, consacrator fiind episcopul Ladislaus Köszeghy de Remete. Din punct de vedere arhitectural, Domul Romano-Catolic a fost construit în stil baroc. Din cauza terenului mlăștinos, clădirea are la bază piloni de lemn. Dimensiunile sale sunt impresionante: are o lungime de 55 metri, lăţimea de 22 metri, înălţimea navei de 16,90 metri, iar a turnurilor de 35,5 metri. Primele clopote au fost turnate în anul 1763, iar orologiul a fost montat în anul 1764. În interiorul catedralei pot fi admirate cele 9 altare sculptate de artistul vienez Johan Müller, în stil baroc și rococo, o lucrare a pictorului Michelangelo Unterberger, "Sfântul Gheorghe călare, luptând cu balaurul", datând din anul 1754, icoanele și statuile vechi, ușile sculptate în lemn de stejar, altarele laterale realizate de pictorul german Johann Adam Schöpf și orga în stil Ludovic al XVI-lea. Prima orgă barocă a fost construită în anul 1767 de vienezul Paul Hanke, iar cea actuală la Timişoara, în anul 1908. În anul 1756, domul a fost ridicat la rangul de primă biserică a Timişoarei, prin decretul împărătesei Maria Tereza. De-a lungul timpului, Domul Romano-Catolic a trecut și prin momente dificile. Astfel, în perioada 1788-1790, în timpul luptelor dintre turci şi austrieci, catedrala a devenit depozit de sare. În asediul din anul 1849, în timpul revoluției maghiare, edificiul a fost grav avariat. În prezent, în fiecare duminică și sărbătoare importantă, Sfânta Liturghie se celebrează în 3 limbi: română, maghiară și germană. Sfintele Liturghii Pontificale, celebrate de episcop, conțin și părți în limbile: latină, bulgară, croată, cehă și slovacă. Domul Romano-Catolic este deschis pentru vizitare de luni până duminică. Surse text și foto: https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara; https://timisoara.eventya.eu/