Pietrele Cohului

Cascada Șopot se află în Munții Poiana Ruscă, singurii munți din județul Timiș. Accesul se face prin Satul Poieni din Comuna Pietroasa. Este cunoscută multora tabăra școlară de la Poieni Strâmbu. Traseul spre cascadă pleacă de la această tabără şi se parcurge în amonte, urmând marcajul cruce roșie, pe drumul forestier spre satul Bătrâna. Acest drum a fost vechiul traseu de mocăniță ce mergea de la Margina la Poiana Lungă. După aproximativ 2 km, se intră în pădure pe malul stâng al râului Şopot, urmând marcajul punct albastru ce duce spre cascadă. Pe celălalt mal al râului se trece pe un pe un podeţ din trunchiuri de copaci, numit şi Puntea Vie deoarece în primii trei ani după amenajarea lui el continua să înverzească. Traseul prin pădure este uşor şi relaxant, presărat pe alocuri cu trunchiuri prăbuşite de copaci de-a lungul potecii. Pădurea revarsă şopotul cascadei în liniştea ei. La capătul traseului se arată vijelioasă şi neobosită Cascada Şopot. Ea se prezintă diferit călătorului, în funcţie de anotimp, debitul de apă, dar și al vegetației căzute în albia râului în amonte. În proximitatea cascadei, o terasă de pământ creată şi amenajată cu o masă şi scaune din trunchiuri de copac ușurează perspectiva asupra înălțimii acesteia şi oferă loc de popas. De la cascada Șopot se poate merge la Bătrâna, pe un drum forestier de pământ și piatră. Satul Bătrâna, unde timpul parcă a încremenit, cu drumurile lui de intrare prevăzute cu vraniţe (porţi de intrare) are un farmec aparte. Toată zona Pietroasa are bogății naturale și tradiții locale care încă se mai păstrează. Producătorii locali din Comuna Pietroasa oferă turiștilor care ajung în zonă ocazia de a cumpăra unele dintre cele mai aromate produse de sezon: afine, mure și zmeură. Într-o călătorie de familie la poalele Munților Poiana Ruscă – la Cascada Șopot sau Biserica de lemn din Crivina – opriți-vă la porțile sătenilor unde veți mai putea găsi la producătorii din zonă și miere de albine, răchie sau pită în țăst.

Parcul Natural Lunca Mureșului este situat în vestul României, în judeţele Arad şi Timiş, limitrof zonei fiind chiar oraşul Arad (centrul său se găseşte la 4 km de limita estică a zonei). Parcul Natural Lunca Mureşului se întinde de la Arad pâna la graniţa maghiară, de-a lungul râului Mureș. Are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului; este o zonă inundabilă, situată între digurile construite pe fiecare parte a râului şi între terasele înalte ale aceluiaşi râu. Lunca Mureşului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de păsări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional. În ultimii ani au reapărut aici castorii, o specie dispărută încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Râul Mureș, care desparte nord-estul județului Timiș de județul Arad, poate fi traversat cu bacul la Igriș, comuna Sânpetru Mare. În apropierea locului de traversare a Mureșului se află insula Igriș, cu o suprafață de 3 ha, o zonă naturală protejată. Sursă info: http://www.luncamuresului.ro/

În hotarul satului Murani, comuna Pişchia, pe o suprafaţă de 200 de hectare, se întind „Mlaştinile Murani”, un loc în care trăiesc specii deosebite de păsări şi unde găsesc loc de hibernare egrete şi raţe sălbatice care vin din Nordul Rusiei şi Ţările Baltice, îndreptându-se, de obicei, spre Marea Mediterană pe un culoar ce trece deasupra Banatului.

Unici în România, vulcanii noroioși aflați la ieșirea din localitatea Pișchia către Fibiș se prezintă sub forma unor ochiuri de apă clocotită într-un crater unic, existența lor datorându-se prezenței dioxidului de carbon din această zonă bogată în ape minerale. Localnicii îi numesc „Forocici”. Ei par cratere in care fierbe apa, apa fiind de fapt rece. Datorită faptului că ies la suprafață gaze reci din interiorul pământului, se formează niște „bolboroase”. Noroiul este mai fluid, formându-se niște calote sferice în care apa, în amestec cu gazele și argila, bolborosește. Bătrânii din zonă vin aici pentru a-și alina durerile reumatice, băgând picioarele în apa care bolborosește. Gazele emanate de bălțile vulcanilor noroioși pot provoca amețeli celor sensibili. În timpul verilor secetoase, vulcanii nu sunt vizibili, apa fiind secată, peisajul devenind spectaculos însă pe timp de ploaie. Sursă text și foto: http://turismpischia.ro/

Parcul Dendrologic Bazoș este situat la 20 de kilometri de Timișoara, în Bazoșu Nou, comuna Bucovăț, județul Timiș. Ocupă o suprafață de 60 de hectare și cuprinde Parcul Mare, Parcul American și mai multe pepiniere destinate cultivării speciilor exotice. Parcul a fost amenajat între anii 1909 - 1914 la inițiativa contelui Ludovic Ambrozy, ambasador al Imperiului Austro-Ungar în Statele Unite ale Americii. Populat inițial cu zeci de specii botanice de pe continentul nord-american, parcul numără astăzi peste 1100 de specii de copaci de pe toate continentele. Parcul Dendrologic Bazoș a fost declarat arie protejată în anul 1994 și face parte din Asociația Internațională a Grădinilor Botanice. Are cea mai completă colecție de stejari americani și carya din România. Tot aici se află și cel mai bătrân stejar din județul Timiș, cu o vârstă de peste 500 de ani, având circumferința de 6 m și înălțimea de 30 m. Sursă foto: https://www.facebook.com/PARCUL.DENDROLOGIC.BAZOS/

Este o rezervație naturală de tip paleontologic situată în Dealurile Lipovei, pe teritoriul administrativ al comunei Bara, la 10 km de municipiul Lugoj. Rezervația are o suprafața totală de 4 ha. În zona aflată în perimetrul său savantul T. Fuchs a identificat 52 de specii de moluște. Locul fosilifer Rădămănești este considerat unul din cele mai interesante depozite din întreg bazinul Pontic, fiind bogat în fauna fosilă. Sursă text și foto: http://www.turismlugoj.ro/

Parcul Botanic al Timișoarei este situat în spatele Spitalului Municipal și ocupă o suprafață de aproape 9 ha. Primul plan al acestei grădini botanice aparține arhitectului Silvia Grumeza și datează din anul 1966. În perioada 1986-1990 au fost plantate aici peste 1.650 de specii de plante, pe criterii fitogeografice și estetice, aduse din parcuri din țara, provenite din colecții particulare sau din schimburi internaționale de semințe. Din toate aceste specii de colecție au mai rămas astăzi puțin peste 200, ele fiind grupate în mai multe sectoare și subsectoare: Flora ornamentală Flora și vegetația României Flora regiunii mediteraneene Flora Americii Flora Asiei Sectorul sistematic al plantelor Sectorul flora medicinală Sectorul flora tropicală. Grădina Botanică din Timișoara s-a deschis pentru vizitatori la data de 29 iunie 1986. Accesul este gratuit. Sursă text și foto: https://timisoara.eventya.eu/

Pajiștea cu narcise de la Bătești, cunoscută și sub denumirea de Grădina cu flori a Banatului este rezervație naturală de interes național din anul 1995, fiind unica de acest fel din județul Timiș. Aflată între orașul Făget și comuna Margina, rezervația ocupă o suprafață de 20 ha, scopul acesteia fiind de a ocroti specia Narcissus poeticus. Tot aici crește și Iris sibirica, o specie protejată de stânjenei. În România se mai pot vedea poiene cu narcise în rezervațiile naturale din localitatea Vad, judeţul Braşov și din Racâş-Hida, județul Sălaj. Sursa foto: https://dumitrutoma.wordpress.com/

Lunca Pogănișului este o rezervație naturală situată la 27 km de Timișoara, în zona localităţii Sacoşu Turcesc, dar şi a satelor apropiate, cum ar fi Berini, Blajova, Cadar, Niţchidorf. Scopul rezervației este de a proteja habitatul lalelei pestrițe (Fritillaria meleagris), specie ocrotită prin Convenţia de la Berna. Laleaua pestriţă creşte pe o suprafaţă de 75,5 ha în Lunca Pogănişului, într-o pădure rară de stejar, frasin şi jugastru, în amestec cu carpen, ulm, păr pădureţ, cireş şi măr pădureţ. Plantă mediteraneeană, laleaua pestriță se mai întâlnește în Cheile Turzii, la Tușnad, pe malul Oltului, Hărman și în rezervația Domogled-Valea Cernei.