Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș

Guided tours of Timișoara and Banat. Sometimes Transylvania. Always carrying a red umbrella, rain or shine. :) City tours of Timisoara. Genealogy tours. Corporate tours, theme tours, culture crawls, tours of the 1989 anti-communist revolution, Jewish tours, Art Nouveau tours, visits to the local museums, day trips to the countryside around Timisoara and Banat, conducted by yours truly, Alexandra Irimia, a keen traveller, enthusiastic tour guide and friend; also a licensed tour manager, national tour guide, driver (personal vehicle) and interpreter (English, Spanish & Catalan and Romanian), with a rich experience in guiding and providing tailor-made travel services: airport pick-ups, transportation, accommodation, traditional meals and entertainment, sworn translation and interpretation. So follow me and off we go!

ASOCIAȚIA BREASLA GHIZILOR a fost fondată de șapte din cei mai activi ghizi de turism din Timișoara. Stați alături de noi pentru a afla acțiunile noastre viitoare și pentru a ne ajuta la promovarea turismului de calitate!

Domeniile Murani reprezintă un centru de agrement situat în centrul localității Murani, la doar 22 de km de Timișoara, în una din puținele zone colinare ale județului Timiș. Proprietatea este străbătută de pârâul Ludabara, pe ea regăsindu-se un Conac cu o istorie frumoasă datat din anul 1871, un arboret cu specii diverse și deosebite (arin, molid, brad, mesteacăn, salcie creață, plângătoare sau dreaptă, salcâm ornamental, castan, ginkgo biloba, sequoia-cel mai mare exemplar din zona de vest țării), heleșteu, livadă, izvor cu apă potabilă. Construcția Conacului a început în timpul ocupației habsburgice, după anul 1781. Proprietarul acestuia a primit titlul de baron de Muranyi în anul 1798, localitatea devenind astfel reședință de comitat. Conacul, înălțat pe două nivele, este situat în centrul unui minunat parc dendrologic ce se întinde pe o suprafață de 5 hectare, unele specii de arbori reușind să se păstreze până în prezent.

Teatru Senzorial Labirint este o formă de teatru interactiv, senzorial, experimental. Actorii sunt personaje într-o poveste în care spectatorul devine personaj principal. El, spectatorul, este purtat printr-un traseu inițiatic și supus unor experiențe senzoriale inedite. Este un teatru viu și direct, care se realizează prin crearea unui traseu într-un spațiu bine definit, presărat cu momente care, legate, formează o poveste logică și coerentă, pe care spectatorii o trăiesc, trecând pe rând prin aceste momente. Introdusă la începutul anilor '90 de către galezul Iwan Brioc şi o echipă de neuropsihologi, metoda teatrului labirint poate avea efect de psihoterapie prin teatru. Deşi această metodă s-a răsndpândit puţin câte puţin între timp, ea rămâne în esenţă încă nedescoperită de către publicul larg. Teatrul Labirint Asylum a fost clădit în februarie 2014 în Sibiu, în urma festivalului ALT.Teatru, din august 2015 mutându-se la Timişoara, unde continuă să ofere publicului o sursă constantă de teatru experimental.

Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara finanțează proiecte în cultură, educație, tineret, sport, mediu, implicare civică și socială.

În 1925, Societatea Compozitorilor Români a înființat secția română a Societății Internaționale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC). De la începuturile sale (1923), festivalul organizat de Societatea Internaţională de Muzică Contemporană (SIMC)/International Society for Contemporary Music (ISCM)) a susţinut pluralitatea stilurilor componistice moderne – şi astfel şi-a menţinut viabilitatea, vitalitatea –, a propulsat în atenţia publică nume de compozitori, a programat creaţii devenite astăzi clasice. Austria rămâne ţara de care se leagă, în 1922, iniţiativa înfiinţării celei mai mari organizaţii muzicale destinată promovării muzicii noi – SIMC –, iniţiativă aparţinând muzicologului şi compozitorului Rudolph Réti şi, alături de el, compozitorului Egon Wellesz. Timp de decenii, societatea cu centrul la Londra îşi propune să funcţioneze ca o uniune supranaţională a compozitorilor, pentru promovarea muzicii contemporane din toate tendinţele şi orientările estetice, fapt îndeplinit tocmai în festivalul (intitulat din 1974 World Music Days) ce-şi schimbă anual sediul în oraşe importante ale lumii. Desigur, în numeroasele concerte plasate astfel sub egida SIMC s-au dezbătut marile problematici de stil ale creaţiei moderne, începând chiar de la terminologia ce nuanţează diferenţa între „muzica nouă” şi „muzica contemporană” (reflectată inclusiv în specificul denumirii germane, respectiv franceze sau engleze, bunăoară Internationale Gesellschaft für Neue Musik faţă de International Society for Contemporary Music). „Muzica nouă” a fost o vreme sinonimă cu orientarea dodecafonică a celei de-a doua şcoli vieneze, dar se pare că cel puţin la fel de bine a fost reprezentat neoclasicismul interbelic în programele festivalului. Oricum, în interiorul vieţii muzicale, SIMC devine treptat un factor de putere supraordonat politic, care a influenţat (nu în mică măsură) producţia muzicală interbelică, ştiut fiind că epoca 1922-1945 (aflată sub preşedinţia englezului Edward Dent) a fost una de glorie, corespunzând practic istoriei muzicii moderne. Şi mai departe, în etapele sale ulterioare (delimitate de anul 1971, când se produc anume redimensionări ale Societăţii), rolul unei astfel de organizaţii s-a văzut în dialogul dintre secţiunile naţionale reprezentate în festivaluri, în unele prime audiţii de lucrări rămase celebre sau chiar în lansarea unor importante nume componistice. S-a discutat adesea rolul organizaţiei, a cărei istorie nu a fost lipsită de praguri dificile (ideologice, financiare, sociale): dacă muzica contemporană ajunge să-şi găsească locul în viaţa muzicală tradiţională, înseamnă că SIMC îşi pierde funcţia, paradoxal îndeplinind-o. Cel puţin în România, aşa ceva nu s-a întâmplat, încă. Festivalul World Music Days din 1999, organizat aici, a însemnat o sărbătoare pentru creaţia actuală, subliniind totodată concretizarea uneia din intenţiile importante ale Societăţii, aceea ca secţiunile naţionale să fie active. Scurtul istoric al Secţiunii române o arată funcţionând între 1925-1935, apoi inactivă între 1948-1950. Tentativele de a o „reînvia” vor deveni posibile abia după 1989, prin demersurile compozitorului Nicolae Brânduş, Preşedinte al Secţiunii Naţionale Române a SIMC între 1990-1991 şi 1993-2002, membru al Comitetului Executiv al Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (ISCM) (1991-1993). Au urmat la conducerea SNR-SIMC compozitorii: Liviu Dănceanu, Preşedinte între 1991-1993, Maia Ciobanu, Preşedintă între 2002-2003 şi în prezent Sorin Lerescu, Preşedinte al acestei secţiuni din 2003. Eficienţa activităţii Societăţii se măsoară în trezirea interesului pentru muzica nouă în cele mai diverse regiuni ale globului, în influenţarea unui travaliu componistic creator de stil, în impulsul dat lucrărilor dintr-un anume gen (cameral, de pildă). La fel de semnificativă ca festivalul anual rămâne activitatea „cotidiană” a fiecărei secţiuni, concretizată în comenzi, concerte şi alte forme de a promova compozitorii naţionali şi pe cei străini. Internaţionalismul intenţionat în organizaţie determină schimbul de informaţii de care profită şi naţiunile mari, şi cele mici sau marginalizate, dat fiind că SIMC face cunoscute, propagă liniile evolutive principale în muzica nouă. Există, de asemenea, o listă impresionantă de compozitori ce datorează primul lor succes mondial SIMC-ului (Britten, Copland, Dallapiccola, Eisler, de Falla, Hába, Honegger, Janacek, Kodály, Malipiero, Frank Martin, Martinu, Marcel Mihalovici, Petrassi, Poulenc, Prokofiev, Roussel, Szymanowski, Vaughan-Williams, Wellesz etc.), plus alte mari nume ce nu au fost atât lansate, cât susţinute în a-şi lărgi popularitatea (Schönberg, Berg, Webern, Stravinski, Ravel, Hindemith, Bartók, Milhaud, Krenek, Stockhausen, Ligeti, Boulez, Nono, Cage, Schnittke, Kagel ş.a.). În acest fel, o „felie” importantă din istoria muzicii secolului 20 – „modernă”, „contemporană” sau „nouă” – se corelează cu SIMC, implicată în cursul vieţii muzicale, de la afirmarea şcolii schönbergiene şi până la aceea a „clasicilor” în viaţă. Instituţia păstrează şi în anii ’90 ideea consacrării muzicii actuale, făcând cu putinţă verificarea actului componistic prin audiţie şi prin aprecierile participanţilor la World Music Days.

Jazz concerts in different special places SLjazzing creates an experience for all the jazz and wine lovers

Banat Media a fost  fondată în 2006 ca prestatoare de servicii în domeniul publicațiilor electronice. Cu sediul în Germania, firma este specializată  pe tematici legate de istoricul și tradițiile culturale ale Banatului, însă este deschisa tuturor artiștilor și instituțiilor care promovează arta vizuală, inclusiv celor din diaspora. Primele produse au fost cărți poștale cu CD-uri integrate prin care se puteau trimite o serie de informații digitalizate. Așa a fost creat primul CD de prezentare a orașului Timișoara în șapte limbi și cu imagini panoramice ale obiectivelor turistice ale orașului – o noutate absolută în marketingul de atunci. Au urmat apoi o serie de prezentări despre instituțiile culturale ale orașului, ca de exemplu despre Muzeul de Artă, Muzeul Satului Bănățean și despre bisericile istorice. O altă noutate a fost cartea poștală în format panoramic cu mini-DVD, care a inclus primul tur virtual de 360 ​​° de-a lungul drumului pentru bicicliști, paralel cu râul Main. Au urmat proiecte internaționale despre caligrafia arabă și Sfânta Moschee din Medina. Ultimul proiect, o carte poștală CD, ca suport de promovare pentru „Timișoara Capitală Culturală 2021”, a fost din păcate stopat. Cu timpul, dezvoltarea tehnologiei a făcut ca suportul CD și DVD să fie depășit. Ulterior, Banat Media s-a reorientat pe producția de albume în format digital, așa-numitele „flipbooks sau flipalbums” – care sunt practic cărți sau albume în format electronic, unde cititorului i se oferă, pe lângă vizualizare, și posibilitatea de răsfoire virtuală. Este o modalitate de publicație modernă și originală, semnificativ mai ieftină decât formatul tipărit. Se pretează în special pentru albume foto și de artă, jurnale de călătorie, cărți de bucate sau chiar albume ilustrate de poezie și cărți pentru copii. Aceste formate digitale (cunoscute și sub numele de ePaper) pot fi păstrate într-o bibliotecă virtuală sau comercializate într-un magazin online. Desigur, dacă este necesar, albumele pot fi și tipărite. De asemenea, Banat Media oferă servicii de promovare a artiștilor vizuali în mediul online prin realizarea și administrarea expozițiilor de artă virtuală în format 3D, producerea de albume digitale și videoclipuri. În acest mod artiștii vizuali au posibilitatea de a-și face cunoscute lucrările într-un mod profesional în mediul online, unde acestea pot fi accesate de un public larg. https://banat-media.eu/

EUFONIA este festivalul de muzică clasică născut din dorința de a contribui la dezvoltarea unei dimensiuni culturale și cultural-educative a regiunii Banat.