Casa Brück

  Centrul absolut al localității este piața mare, al cărui front de nord-vest este asigurat de câteva clădiri publice, între care și Primăria. Fronturile pieței sunt dens construite și în general P+1. Este concentrarea maximă de dotări, în special comerciale.  Zona pieței și a Culei reprezintă focarul concentrării relativ radiale a rețelei stradale majore dinspre sud și dinspre est și câteva străzi dinspre est-nord-est. Piața Cetății, care stă în umbra Culei, poartă stigma pluralistică a locuitorilor ei. Este punctul central în care și pe lîngă care se petrece viața localității. Negustori de toate naționalitățile și-au avut prăvăliile aici în perioada interbelică.   Piața exista cu siguranță în sec. XVIII, dar originile ei pot fi mai vechi, coborând chiar și în perioada otomană. Are formă dreptunghiulară, laturile de est și de sud fiind mai lungi decît laturile de nord și sud. Așa cum se poate vedea pe un desen din anul 1850, clădirile de pe laturile de est și de vest prezentau arcade boltite deschise, sub forma unui coridor, de la un capăt la altul al celor două laturi, clădiri care dovedeau în mod clar stilul turcesc oriental. Toate aceste arcade au dispărut în jurul anului 1900, la o singură clădire, pe colțul de nord-vest, fiind redeschise, în anii 60-70 ai secolului trecut. Majoritatea clădirilor sunt construite, într-o primă fază, în sec. XVIII, dar au suferit mai multe transformări de-a lungul timpului. Laturile de est și vest erau înțesate de prăvălii, latura de nord este compusă din case de locuit, fosta primărie, construită într-un parc frumos. La est, tot într-un părculeț frumos s-a construit în anul 1936 Spitalul dr. Avram Imbroane, de către arhitectul ciacovean Franz Keller. În fața vechii primării s-a ridicat în anul 1924, după planurile arhitectului Franz Brandeisz, monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Desigur, piața este dominată de cele două monumente reprezentative, ridicate în centrul acesteia: statuia Fecioarei Maria, datând din anii 1800-1802 și crucea ortodoxă de marmură, ridicată în anul 1805. A purtat diverse denumiri, în funcție de perioada respectivă: Hauptplatz, Piața Franz Josef, Piața Regina Maria, Piața Republicii, Piața Cetății. sursa foto (aici)

Sediul Consiliului Judeţean Timiş este situat în clădirea de pe bulevardul Revoluţiei 1989 nr. 17 din municipiul Timişoara. Clădirea a fost reşedinţa rezidentului regal răspunzător de administrarea ţinutului Timiş (judeţele Timiş-Torontal, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara), creat în anul 1938, apoi sediul prefecturii Timiş-Torontal. Clădirea a fost destinată prin proiect şi apoi executată pentru a funcţiona ca şcoală de menaj, în perioada anilor ’30, fiind finanţată de la bugetul de stat. Datorită crizei economice din anii 1929 -1933, care a avut influenţă asupra economiei României dar şi asupra părţii de vest a ţării, nu a putut fi terminată, a fost ridicată în roşu, acoperită şi a stat nefinisată până în anul 1938. Odată cu înfiinţarea ţinutului administrativ Timiş şi a numirii rezidentului regal în fruntea acestui ţinut, se punea problema găsirii unui sediu adecvat acestuia, astfel s-a ajuns la soluţia schimbării destinaţiei acestei clădiri, din şcoală în palat administrativ. Fiind însă o clădire cu destinaţie şcoală, au fost necesare mai multe modificări în toată structura clădirii. Reproiectarea clădirii, pentru a fi funcţională ca sediu administrativ, s-a făcut de renumitul profesor universitar de la Politehnica timişoreană, arhitectul Victor Vlad, în colaborare cu arhitectul Corneliu Liuba. Lucrările de reamenajare la clădire au început în anul 1938 şi s-au încheiat la începutul anilor ‘40. Aşa cum ni se înfăţişează astăzi, clădirea Palatului Administrativ este o construcţie monumentală în stil modern. În exterior dominante sunt însă elementele clasice, într-o realizare cu materiale moderne. Clădirea impune prin proporţii, volum şi elemente decorative. Coloanele clasice cu capitel corintic decorează faţada, la care fusul este finisat în terasit, restul fiind lucrat în piatră artificială. Din orice parte ai privi-o, ţi se arată maiestuoasă, reprezentativă, în care specificul naţional este pus în evidenţă fără ostentaţie într-o judicioasă compoziţie de volume simple, agrementate cu elemente plastice de origine locală. De-a lungul timpului, clădirea a suferit o serie de modificări interioare prin recompartimentarea spaţiilor şi redistribuirea funcţiunilor, menţinându-se profilul administrativ. În perioada anilor 1968-1989, clădirea a fost folosită şi de către Comitetul Judeţean Timiş al PCR şi UTC, Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Agricole de Producţie şi Gărzile Patriotice. În prezent clădirea este folosită ca sediu pentru Consiliul Judeţean Timiş şi Instituţia Prefectului Judeţului Timiş, fiind în proprietatea publică a judeţului Timiş şi administrarea Consiliului Judeţean Timiş. Pentru a face faţă activităţilor administraţiei publice judeţene, cât şi în perspectivă pentru Regiunea de Vest, s-a hotărât extinderea actualei clădiri pe latura nordică a construcţiei existente, mărginită de străzile Leonte Filipescu şi Tulnicului şi Piaţa Eftimie Murgu. Noua clădire are o arie desfăşurată de 3167 mp., pe patru tronsoane de diferite niveluri, fiind inaugurată în anul 2010.

Clădirea Primăriei Vechi este situată în Piața Libertății nr. 1, fiind construită în perioada 1731-1734, după cucerirea Timișoarei de către austrieci, când coloniștii germani stabiliți în cetate au cerut autorităților o primărie proprie. Astfel a apărut Primăria Comunității Germane sau Primăria Nouă. Pe locul actualei clădiri funcționa o baie turcească, despre care există mărturie în partea dreaptă a intrării principale, unde se află o inscripție în limba arabă, datând din timpul stăpânirii otomane: "Anul de ridicare al acestei băi, din timpul de groază sub Ibrahim Ehan Hedja 1053". De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin mai multe etape şi a suportat diferite modificări: - în anul 1781 se numea Primăria Oraşului Liber Regal Timişoara; - în anul 1782 a fost reconstruită de Josef Aigner, schimbându-se şi emblema de pe faţada clădirii; - în anul 1849, clădirea a fost deteriorată în urma bombardamentului de artilerie din timpul revoluţiei; - în perioada 1848-1849, comandantul austriac al cetăţii, Rukavina von Vidovgrad instalează două tunuri încărcate în faţa primăriei, pentru intimidarea revoluţionarilor; - proiectul pentru noua faţadă este datat 1853; - în anul 1935, clădirea a fost reparată; - în anul 1949, primăria oraşului a fost mutată în sediul actual. Din punct de vedere al arhitecturii, clădirea este realizată în stil eclectic, cu elemente clasiciste, specifice jumătăţii de secol XIX. Este structurată pe trei nivele - parter şi două etaje. Deasupra porţii se află un balcon şi 4 ferestre arcuite. Suprafaţa clădirii este întreruptă de casete delimitate de pilaştri, fiecare casetă conţinând câte două ferestre dispuse vertical. Pe frontispiciul clădirii se găseşte imaginea unei porţiuni din zidul Timişoarei turceşti, zid de palisadă întrerupt de poarta Prinţului Eugen. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Statuia Sfintei Treimi este amplasată în centrul Pieţei Unirii din Timişoara şi a fost ridicată în memoria victimelor epidemiei de ciumă din anii 1738-1739, în cursul căreia şi-au pierdut viaţa 1.300 de oameni. Este şi motivul pentru care monumentul mai este cunoscut sub denumirea de Coloana Ciumei. Statuia a fost realizată în stil baroc, fiind comandată la Viena şi adusă la Timişoara pe calea apelor Dunării, Tisei şi Begăi. Piatra de temelie a acestui monument a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de consilierul administrației locale de atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen, inițiatorul realizării monumentului, a cărui soţie murise în timpul epidemiei de ciumă. Statuia a fost expusă timp de 12 ani în faţa Palatului Deschan, pe locul actualului magazin Bega, fiind mutată în Piaţa Unirii în momentul cumpărării terenului respectiv în vederea construirii unei case. Monumentul se prezintă sub forma unei coloane înalte, triunghiulare, în vârful căreia este reprezentată Sfânta Treime, Sfântul Duh, Fiul şi Tatăl, care ţin coroana cerească deasupra capului Fecioarei Maria, sugerând astfel legătura dintre cer şi pământ. La baza coloanei se află statuia Sfântului Ioan de Nepomuk, sfântul ocrotitor al Banatului, statuia regelui David şi cea a Sfintei Barbara, patroana minerilor. Soclul monumentului are în colţuri statuile altor sfinţi: Sfântul Rochus, cu rană la picior, protector împotriva ciumei şi altor boli, Sfântul Sebastian stăpuns de săgeţi, un alt protector împotriva ciumei, şi Sfântul Carol Boromeus, patronul dragostei. Pe cele trei laturi mai pot fi văzute statui în relief, reprezentând cele trei calamităţi care au lovit Banatul în secolul al XVIII-lea: războiul, foametea şi ciuma. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Statuia Sfintei Maria este situată în Piața Libertății din Timișoara, fiind realizată la Viena între anii 1753-1756 de către sculptorii Blim și Wasserburger. Statuia a fost ridicată în fața clădirii Primăriei Vechi în anul 1756. Monumentul îi înfățișează pe Sfântul Ioan Nepomuk, ocrotitorul Banatului, și pe Sfânta Fecioară Maria, cu o cunună de stele pe cap, ținând în mână flori de crin. În planul secundar se află statuile sfinților Rochus, Borromeus și Sebastian. Soclul prezintă pe cele 3 laturi ale sale scene ale evenimentelor care au condus la supliciul Sfântului Ioan Nepomuk: spovedania reginei Ioana, inchizitoriul regelui Carol, curios să afle taina spovedaniei și aruncarea canonicului în râul Vltava din Praga. Monumentul Sfintei Maria a fost avariat în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, fiind restaurat în anii 1992-1993. Surse text și foto: http://www.radiotimisoara.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Monumentul Lupa Capitolina se află în centrul Pieței Victoriei, fiind amplasat pe o coloană romană de cca 5 metri înălțime. Reprezintă o replică a Lupei Capitolina, denumită și Lupa Romana, statuia etrusca de bronz, turnată probabil în secolul V î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru, care îi înfățișează pe cei doi frați, întemeietori ai Romei – Romulus și Remus, hrăniți de o lupoaică. Originalul statuii este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Statuia aflată astăzi în Piața Victoriei a fost dăruită Timișoarei în anul 1926 de către municipalitatea orașului Roma, ca simbol al latinității poporului român. Inaugurarea monumentului a avut loc la 23 aprilie 1926, în prezența a 10.000 de oameni, la eveniment luând parte dr. Samuil Șagovici, primarul Timișoarei, Vasile Goldiș, ministrul cultelor, Grigore Trancu-Iași, ministrul muncii, precum și delegați de-ai lui Mussolini, conducătorul statului italian din acea vreme. Predarea s-a făcut de către consulul Italiei la Timișoara, Codecca. Alte două astfel de replici au fost dăruite orașelor Cluj-Napoca și București. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Palatul Comunităţii Reformate se află în vecinătatea Pieţei Maria din Timişoara, în strada Timotei Cipariu nr. 1. Clădirea adăposteşte casa parohială şi biserica reformată şi a fost construită în anul 1902, în stil neogotic, după proiectele arhitecţilor budapestani Nagy Károly şi Jánosházi László. Arhitectura construcţiei este una deosebită. Se evidenţiază acoperişurile de formă ascuţită, asemănătoare turnurilor medievale din perioada gotică. Orga din Palatul Comunităţii Reformate a fost construită în atelierul lui Lipót Wegenstein, iar amvonul este creaţia lui Jakab Fischer. În faţa Palatului Comunităţii Reformate, la data de 15 decembrie 1989, a început Revoluţia împotriva dictaturii comuniste din România, prin manifestaţia împotriva deportării pastorului reformat László Tökes. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Baroc este una dintre clădirile reprezentative ale Timișoarei secolului al XVIII-lea. Este situat central, în Piața Unirii nr. 1. Denumit și Palatul Vechii Prefecturi, clădirea Palatului Baroc a îndeplinit de-a lungul timpului mai multe funcții: - în anul 1733 adăpostea Oficiul juridic minier; - în anul 1735 se găsea aici casieria garnizoanei militare; - în anul 1752 îl aflăm sub denumirea de Casa camerală veche; - în 1754 clădirea devine reședința președintelui administrației civile, contele Vilana Perlas, fiind cunoscut atunci sub denumirea de Palatul Președintelui; - până în anul 1849 este sediul Casei comitatului; - în perioada 1849-1860, în Palatul Baroc se stabilește conducerea Banatului Timișan și a Voivodinei Sârbești; - în anul 1861 redevine sediul Comitatului Timiș; - din anul 1919 este sediul Prefecturii Județului Timiș - Torontal; - la mijlocul secolului al XX-lea, în Palatul Baroc se afla sediul Institutului Agronomic; - în anul 1979 este amenajat ca muzeu; - din anul 1984 adăpostește Secția de artă a Muzeului Banatului, care devine Muzeul de Artă la data de 1 ianuarie 2006. Din punct de vedere arhitectural, palatul a fost construit în stil baroc, cu unele elemente rococo. Între anii 1885-1886, se refac mansarda și feroneria, după proiectul arhitectului Jacques Klein. Tot acum se înlătură elementele de decorație barocă, mai ales la nivelul fațadelor. Palatul este de o eleganță deosebită în interior, iar la subsol se află o fântână din secolul al XVIII-lea. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Apelor este una dintre cele mai valoroase clădiri din Timișoara, situată la intrarea în cartierul Iosefin, imediat după Podul Traian. Palatul Apelor sau Casa Societății de hidroameliorări Timiș Bega, așa cum a fost numit inițial edificiul, a fost construit între anii 1900 și 1902 de Karl Hart, după planurile arhitectului Baumhorn Lipót, după ce Bega a devenit navigabilă. Clădirea a fost realizată în stilul arhitectural specific anilor 1900, fiind utilizate elemente neobaroce și ale ordinului ionic. Având inițial un singur etaj, clădirea a fost înălțată ulterior de Artur Tunner, fără a-și pierde armonia arhitecturală. Se remarcă acoperişul supraînălţat al părţii centrale a edificiului şi coloanele duble de pe faţadă, care scot în evidenţă frontoanele. Decorațiunile sunt extrem de bogate, distingându-se reprezentări de peşti şi alte figuri inspirate de mediul acvatic, precum și figuri antropomorfe. Surse text și foto: http://www.radiotimisoara.ro/; http://timisoara.eventya.eu/