Casa Brück

Palatul Weiss, situat pe Bulevardul Republicii nr. 2, a fost construit în anul 1912 pentru familia Weiss. Clădirea a fost proiectată de firma Arnold Merbl Co., după planurile lui Adalbert Szladek, iar frontonul a fost reproiectat de arhitectul Székely László. Stilul arhitectural este cel eclectic, influenţat de stilul anilor 1900, cu elemente specifice curentului secession. Frontonul principal al clădirii are vedere spre teatrul orașului, iar la parter se află mai multe magazine. Palatul are 27 de apartamente locuite, iar intrarea clădirii este pe strada Sf. Ioan. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Széchenyi se află în Piața Victoriei nr. 8, fiind construit între anii 1900 și 1914 de Societatea Széchényi, după planurile arhitectului László Székely. Este considerat cea mai frumoasă clădire din Piața Victoriei datorită decorațiunilor bogate, a statuilor și a basoreliefurilor care o împodobesc. Palatul Széchenyi este realizat în stilul anilor 1900, prezentând elemente specifice curentului secession. În această clădire s-a aflat biroul arhitectului László Székely, unde şi-a efectuat perioada de practică profesională arhitectul Michael Wolf. Ulterior, acesta a preluat biroul de la Székely. În perioada interbelică, Wolf s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai buni arhitecţi ai Timişoarei. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Lloyd este situat în Piața Victoriei nr. 2, fiind construit între anii 1910 și 1912, în stilul anilor 1900, prezentând elemente specifice curentului secession. Clădirea a fost realizată după planurile arhitectului Leopold Baumhorn și se înalță pe 3 etaje, având fațadele decorate și împodobite cu statui. Mult timp, în Palatul Lloyd au funcționat Bursa Agricolă și Clubul Lloyd. Din anul 1948, clădirea a devenit Palatul Politehnicii, fiind sediul Rectoratului Universității Politehnica din Timișoara. Dintre elementele decorative ale clădirii, se mai păstrează în prezent porțiuni de lambriuri, oglinzi, rămășițe din vitralii și câteva candelabre. Holul de la intrare este foarte frumos decorat. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Episcopal Ortodox Sârb, situat în Piața Unirii din Timișoara, este una dintre clădirile monumentale ale orașului. Palatul a fost construit între anii 1745-1748, în timpul episcopului ortodox sârb al Timișoarei, Gheorghie Popovici. Din punct de vedere arhitectural, clădirea a fost realizată în stil bizantin, inițial cu un singur etaj. În anul 1906, construcția a fost extinsă pe două străzi, iar fațada a suferit modificări, prin introducerea unor elemente specifice stilului baroc, după planurile arhitectului László Székely. În anul 1911 au fost adăugate decorațiuni preluate din arhitectura sârbească. Deasupra porții de la intrare se poate vedea stema Episcopiei ortodoxe sârbe de Timișoara. Palatul a fost construit pentru a servi drept reședință episcopală, fiind un important centru de credință și cultură ortodoxă. Din anul 1967, Palatul Episcopal Ortodox Sârb găzduiește o bogată colecție de artă bisericească din secolele XVII-XIX, formată din icoane de lemn şi pânză, gravuri provenite de la biserici şi mănăstiri ortodoxe, cărţi vechi, argintărie, portrete de episcopi ortodocşi sârbi. Tot aici se găsesc o bibliotecă şi o arhivă deosebit de valoroase, unde sunt păstrate şi planurile originale ale palatului. Sursă text: http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Dauerbach, cunoscut și sub denumirea de Palace, este o clădire monumentală situată în Piața Victoriei din Timișoara. Construită în anii 1912-1913, după planurile cunoscutului arhitect László Székely, clădirea impresionează prin îmbinarea armonioasă a stilurilor arhitectonice ale epocii: eclectic, Art Nouveau și baroc. Fațada clădirii este realizată într-un mod deosebit, fiind structurată într-o parte centrală și două părți laterale. Partea centrală este, la rândul ei, împărțită în 3 părți mai înalte, având la nivelul acoperișului 3 frontoane de forma unei acolade ogivale. Părțile laterale au câte 2 pilaștri, iar la nivelul superior au un fronton și un acoperiș mai scund. Încă de la darea în funcțiune a clădirii, la parter au fost deschise restaurantul și cafeneaua Palace, fiind amenajată și prima terasă în aer liber din oraș. Foarte mult timp, restaurantul a fost unul dintre cele mai apreciate în rândul înaltei societăți timișorene. Pe colțul nordic al clădirii a funcționat din anul 1913 o farmacie, care se bucură și astăzi de un bun renume în oraș. Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Culturii, situat în Piața Victoriei, este construit între anii 1871-1875, după planurile arhitecților Helmer și Fellner, în stil renascentist. În anul 1880, clădirea trece printr-un incendiu, fiind reconstruită între anii 1880-1882, păstrându-se stilul inițial. În anul 1920, clădirea arde din nou și este reconstruită între anii 1923-1928, interiorul fiind refăcut în stil neoromânesc. Cele 3 arcuri de intrare de la parter sunt înlocuite cu o poartă mai amplă. Între anii 1934-1936, fațada este modificată fundamental, construindu-se un arc uriaș în stil modern. Cele trei arcade în stil eclectic, istoricist de la etajul I al clădirii sunt înlocuite cu trei arcade în stil neobizantin. În anul 2003, suprafețele laterale ale fațadei principale își recapătă înfățișarea inițială. În prezent, în clădirea Palatului Culturii susțin spectacole Opera Română Timișoara, Teatrul Național Timișoara, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar "Csiky Gergely". Surse text și foto: http://www.timisoara-info.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Palatul Băncii Naționale este o clădire reprezentativă a Timișoarei, situată în bd. Ion Brătianu nr. 1. Este construită în anii 1903-1904, după planurile arhitectului Josef Hubert, în stilul specific anilor 1900, cu elemente ale barocului târziu combinat cu secession. Capetele de lei cu care este decorată fațada semnifică putere și bogăție. Clădirea este înconjurată de o grădină și are două intrări prin care se ajunge într-un hol elegant, cu coloane, unde se află ghișeele. La etaj suntem de asemenea impresionaţi de sobrietatea și eleganța încăperilor. Palatul Băncii Naționale este o clădire impunătoare care, în perioada 1904-1918, a servit drept sediu Băncii Austro-Ungare, iar ulterior, Băncii de Stat. În prezent aici funcționează Filiala Timișoara a Băncii Naționale a României. Surse text și foto: http://www.timisoreni.ro/; http://timisoara.eventya.eu/

Catedrala Sârbă, cu hramul Înălţarea Domnului, este situată în Piaţa Unirii, vis-à-vis de Domul Romano-Catolic. Intrarea în biserică se face din strada Emanoil Ungureanu, paralelă cu piaţa, lăcaşul de cult fiind poziţionat cu altarul spre est. Alături se găsește sediul Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara. Catedrala Sârbă a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1745-1748, în timpul episcopului ortodox sârb de Timişoara, Gheorghie Popovici. Din punct de vedere arhitectural, edificiul a fost ridicat în stil baroc, cu elemente clasiciste, iar interiorul este splendid, fiind pictat de Constantin Daniel, supranumit "Tizian al Banatului". Lemnăria bisericii a fost realizată de fraţii Ianici. Catapeteasma poate fi considerată la rândul ei o capodoperă. Din motive de ordin politic, turlele bisericii au putut fi înălţate abia în anul 1791, cu ocazia unei restaurări. Din anul 1964, biserica a fost declarată monument istoric. Surse text și foto: http://www.opiniatimisoarei.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Catedrala Mitropolitană, situată în Piața Victoriei, este cel mai mare lăcaș de cult al Timișoarei, fiind declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura și sculptura sa. Necesitatea construirii acestei catedrale a apărut în contextul politic al Marii Uniri de la 1918. Din acel moment, ortodoxia începe să fie încurajată, în anul 1926 reînființându-se vechea parohie din Cetate, iar în anul 1939 înființându-se Episcopia Timişoarei, devenită ulterior Mitropolia Banatului. Proiectul impresionantei catedrale a fost încredințat arhitectului Ioan Traianescu, iar piatra de temelie a construcției a fost pusă în anul 1936, slujba de sfințire făcându-se de către episcopul Andrei Magieru. Clopotele și crucile catedralei au fost sfințite în anul 1938, iar inaugurarea lăcașului s-a făcut în anul 1946, în prezența Regelui Mihai I al României și a patriarhului Nicodim Munteanu. Finisajele, picturile interioare și cele exterioare au fost finalizate abia în anul 1956, fiind întârziate de cel de-al doilea război mondial. Din punct de vedere al stilului arhitectural, se poate observa îmbinarea tradiției religioase romane cu cea bizantină și moldovenească. Din cauza terenului mlăştinos, edificiul are la bază o placă de beton susţinută de peste 1.000 de piloni de beton armat, înfipţi la 20 metri adâncime. Pereții exteriori sunt decorați cu cărămidă aparentă de culoare roșie și galben-portocalie, clădirea fiind acoperită cu țiglă smălțuită colorată în culorile steagului României, pe fond verde. Este cea mai înaltă biserică din România (90,5 metri). Suprafața totală construită este de 1.542 metri. Catedrala are 11 turle, din care cea mai înaltă atinge 83,7 metri. Cele 7 clopote au o greutate totală de 8.000 kg. Armonizarea acestora a fost realizată de cunoscutul compozitor Sabin Drăgoi. Catedrala adăposteşte moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, considerat protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop al Timișoarei între anii 1651 și 1655. Pe latura dinspre altar a subsolului se află necropola mitropoliților Banatului. La subsol pot fi văzute o bogată colecţie de artă bisericească bănăţeană veche şi o valoroasă colecţie de icoane. Muzeul deţine 3.000 de cărţi bisericeşti rare, peste 800 de icoane şi picturi, peste 130 de obiecte bisericeşti. Se găsesc aici manuscrise românești timpurii: Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Cazania lui Varlaam (1643). Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/