Bastionul Maria Theresia

  Centrul absolut al localității este piața mare, al cărui front de nord-vest este asigurat de câteva clădiri publice, între care și Primăria. Fronturile pieței sunt dens construite și în general P+1. Este concentrarea maximă de dotări, în special comerciale.  Zona pieței și a Culei reprezintă focarul concentrării relativ radiale a rețelei stradale majore dinspre sud și dinspre est și câteva străzi dinspre est-nord-est. Piața Cetății, care stă în umbra Culei, poartă stigma pluralistică a locuitorilor ei. Este punctul central în care și pe lîngă care se petrece viața localității. Negustori de toate naționalitățile și-au avut prăvăliile aici în perioada interbelică.   Piața exista cu siguranță în sec. XVIII, dar originile ei pot fi mai vechi, coborând chiar și în perioada otomană. Are formă dreptunghiulară, laturile de est și de sud fiind mai lungi decît laturile de nord și sud. Așa cum se poate vedea pe un desen din anul 1850, clădirile de pe laturile de est și de vest prezentau arcade boltite deschise, sub forma unui coridor, de la un capăt la altul al celor două laturi, clădiri care dovedeau în mod clar stilul turcesc oriental. Toate aceste arcade au dispărut în jurul anului 1900, la o singură clădire, pe colțul de nord-vest, fiind redeschise, în anii 60-70 ai secolului trecut. Majoritatea clădirilor sunt construite, într-o primă fază, în sec. XVIII, dar au suferit mai multe transformări de-a lungul timpului. Laturile de est și vest erau înțesate de prăvălii, latura de nord este compusă din case de locuit, fosta primărie, construită într-un parc frumos. La est, tot într-un părculeț frumos s-a construit în anul 1936 Spitalul dr. Avram Imbroane, de către arhitectul ciacovean Franz Keller. În fața vechii primării s-a ridicat în anul 1924, după planurile arhitectului Franz Brandeisz, monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Desigur, piața este dominată de cele două monumente reprezentative, ridicate în centrul acesteia: statuia Fecioarei Maria, datând din anii 1800-1802 și crucea ortodoxă de marmură, ridicată în anul 1805. A purtat diverse denumiri, în funcție de perioada respectivă: Hauptplatz, Piața Franz Josef, Piața Regina Maria, Piața Republicii, Piața Cetății. sursa foto (aici)

Clădirea Primăriei Vechi este situată în Piața Libertății nr. 1, fiind construită în perioada 1731-1734, după cucerirea Timișoarei de către austrieci, când coloniștii germani stabiliți în cetate au cerut autorităților o primărie proprie. Astfel a apărut Primăria Comunității Germane sau Primăria Nouă. Pe locul actualei clădiri funcționa o baie turcească, despre care există mărturie în partea dreaptă a intrării principale, unde se află o inscripție în limba arabă, datând din timpul stăpânirii otomane: "Anul de ridicare al acestei băi, din timpul de groază sub Ibrahim Ehan Hedja 1053". De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin mai multe etape şi a suportat diferite modificări: - în anul 1781 se numea Primăria Oraşului Liber Regal Timişoara; - în anul 1782 a fost reconstruită de Josef Aigner, schimbându-se şi emblema de pe faţada clădirii; - în anul 1849, clădirea a fost deteriorată în urma bombardamentului de artilerie din timpul revoluţiei; - în perioada 1848-1849, comandantul austriac al cetăţii, Rukavina von Vidovgrad instalează două tunuri încărcate în faţa primăriei, pentru intimidarea revoluţionarilor; - proiectul pentru noua faţadă este datat 1853; - în anul 1935, clădirea a fost reparată; - în anul 1949, primăria oraşului a fost mutată în sediul actual. Din punct de vedere al arhitecturii, clădirea este realizată în stil eclectic, cu elemente clasiciste, specifice jumătăţii de secol XIX. Este structurată pe trei nivele - parter şi două etaje. Deasupra porţii se află un balcon şi 4 ferestre arcuite. Suprafaţa clădirii este întreruptă de casete delimitate de pilaştri, fiecare casetă conţinând câte două ferestre dispuse vertical. Pe frontispiciul clădirii se găseşte imaginea unei porţiuni din zidul Timişoarei turceşti, zid de palisadă întrerupt de poarta Prinţului Eugen. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Statuia Sfintei Treimi este amplasată în centrul Pieţei Unirii din Timişoara şi a fost ridicată în memoria victimelor epidemiei de ciumă din anii 1738-1739, în cursul căreia şi-au pierdut viaţa 1.300 de oameni. Este şi motivul pentru care monumentul mai este cunoscut sub denumirea de Coloana Ciumei. Statuia a fost realizată în stil baroc, fiind comandată la Viena şi adusă la Timişoara pe calea apelor Dunării, Tisei şi Begăi. Piatra de temelie a acestui monument a fost pusă la 23 noiembrie 1740 de consilierul administrației locale de atunci, Johann Anton Deschan von Hannsen, inițiatorul realizării monumentului, a cărui soţie murise în timpul epidemiei de ciumă. Statuia a fost expusă timp de 12 ani în faţa Palatului Deschan, pe locul actualului magazin Bega, fiind mutată în Piaţa Unirii în momentul cumpărării terenului respectiv în vederea construirii unei case. Monumentul se prezintă sub forma unei coloane înalte, triunghiulare, în vârful căreia este reprezentată Sfânta Treime, Sfântul Duh, Fiul şi Tatăl, care ţin coroana cerească deasupra capului Fecioarei Maria, sugerând astfel legătura dintre cer şi pământ. La baza coloanei se află statuia Sfântului Ioan de Nepomuk, sfântul ocrotitor al Banatului, statuia regelui David şi cea a Sfintei Barbara, patroana minerilor. Soclul monumentului are în colţuri statuile altor sfinţi: Sfântul Rochus, cu rană la picior, protector împotriva ciumei şi altor boli, Sfântul Sebastian stăpuns de săgeţi, un alt protector împotriva ciumei, şi Sfântul Carol Boromeus, patronul dragostei. Pe cele trei laturi mai pot fi văzute statui în relief, reprezentând cele trei calamităţi care au lovit Banatul în secolul al XVIII-lea: războiul, foametea şi ciuma. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Statuia Sfintei Maria este situată în Piața Libertății din Timișoara, fiind realizată la Viena între anii 1753-1756 de către sculptorii Blim și Wasserburger. Statuia a fost ridicată în fața clădirii Primăriei Vechi în anul 1756. Monumentul îi înfățișează pe Sfântul Ioan Nepomuk, ocrotitorul Banatului, și pe Sfânta Fecioară Maria, cu o cunună de stele pe cap, ținând în mână flori de crin. În planul secundar se află statuile sfinților Rochus, Borromeus și Sebastian. Soclul prezintă pe cele 3 laturi ale sale scene ale evenimentelor care au condus la supliciul Sfântului Ioan Nepomuk: spovedania reginei Ioana, inchizitoriul regelui Carol, curios să afle taina spovedaniei și aruncarea canonicului în râul Vltava din Praga. Monumentul Sfintei Maria a fost avariat în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, fiind restaurat în anii 1992-1993. Surse text și foto: http://www.radiotimisoara.ro/; https://timisoara.eventya.eu/

Considerată cea mai mare fortificație din epoca bronzului din Europa, fortificația de pământ de la Cornești, cunoscută și sub numele de Iarcuri sau Dâmburile turcești, este situată la aproximativ 20 km nord de Timișoara și ocupă o suprafață de peste 1700 ha. Atrăgând atenția topografilor militari încă din anul 1720, fortificația a fost cercetată pentru prima oară de Ioachim Miloia în anul 1932 și apoi de Marius Moga în anul 1939. În toamna anului 2007, cercetările au fost reluate de un colectiv de arheologi din România și Germania, sub conducerea lui Alexandru Szentmiklósi, șeful secției de arheologie a Muzeului Banatului. În prezent, la cercetări participă și specialiști din Austria și Statele Unite ale Americii. Unică în preistoria Europei, cetatea a fost datată 1500 - 1000 a.Chr., fiind construită de comunitățile Cruceni-Belegiš. Aceasta cuprinde 4 cercuri concentrice, care reprezentau zidurile așezării, fiind ridicate cu ajutorul unor piloni de lemn, pe care s-a adăugat pământ. În incinta fortificației s-au descoperit: o poartă de acces prevăzută cu turnuri de apărare de 4 metri înălțime, ruinele unui templu străvechi, morminte sarmatice, ateliere de ceramică și o așezare datând din sec. III sau IV. Se opinează că cetatea de la Cornești-Iarcuri a aparținut unei populații de agricultori și crescători de animale, care controla principalele căi de acces spre diferite zone bogate în materii prime (sare în Transilvania, aur în Munții Apuseni, cupru în Munții Banatului). Din punct de vedere strategic, fortificația se află la jumătatea distanței dintre bazinele râurilor Timiș și Mureș, principala cale de acces către Transilvania. Nu este exclus ca această fortificaţie să fie și o construcţie cu un important rol de prestigiu pentru elitele războinice de la sfârșitul epocii bronzului, din nordul Banatului. Autoritățile intenționează să deschidă un muzeu în sat pentru punerea în valoare a descoperirilor făcute în zonă. Specialiştii pregătesc acum documentaţia necesară pentru a introduce fortificaţia în patrimoniul UNESCO.  Sursă informații și foto: http://www.culturatimis.ro/, https://www.facebook.com/MuzeulBanatuluiTimisoaraOficial/

Cetatea Jdioara a fost întemeiată în secolele II - III, în timpul colonizării romane. Totuși, primele mărturii despre existența localității sunt din 105-200 AD. Prima atestare documentară a localității este din 1215, sub numele de Zsidovar. În secolele X-XI, cetatea era, probabil, inclusă în voievodatul lui Glad. În prezent ruinele cetății fac parte din patrimoniul istoric național. Sursă text și foto: http://www.turismlugoj.ro/

Monumentul Lupa Capitolina se află în centrul Pieței Victoriei, fiind amplasat pe o coloană romană de cca 5 metri înălțime. Reprezintă o replică a Lupei Capitolina, denumită și Lupa Romana, statuia etrusca de bronz, turnată probabil în secolul V î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru, care îi înfățișează pe cei doi frați, întemeietori ai Romei – Romulus și Remus, hrăniți de o lupoaică. Originalul statuii este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio. Statuia aflată astăzi în Piața Victoriei a fost dăruită Timișoarei în anul 1926 de către municipalitatea orașului Roma, ca simbol al latinității poporului român. Inaugurarea monumentului a avut loc la 23 aprilie 1926, în prezența a 10.000 de oameni, la eveniment luând parte dr. Samuil Șagovici, primarul Timișoarei, Vasile Goldiș, ministrul cultelor, Grigore Trancu-Iași, ministrul muncii, precum și delegați de-ai lui Mussolini, conducătorul statului italian din acea vreme. Predarea s-a făcut de către consulul Italiei la Timișoara, Codecca. Alte două astfel de replici au fost dăruite orașelor Cluj-Napoca și București. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/

Domul Romano-Catolic, situat în Piața Unirii nr. 12, este o clădire emblematică a orașului Timișoara, fiind cunoscut și sub numele de Catedrala Sfântu Gheorghe. Construcția a fost realizată între anii 1731 și 1774, după planurile arhitectului Josef Emanuel Fischer von Erlach. Piatra de temelie a fost pusă în data de 6 august 1754 de către episcopul de Cenad, Adalbert von Falkenstein. Consacrarea Catedralei destinată episcopilor de Cenad a avut loc la data de 24 aprilie 1803, consacrator fiind episcopul Ladislaus Köszeghy de Remete. Din punct de vedere arhitectural, Domul Romano-Catolic a fost construit în stil baroc. Din cauza terenului mlăștinos, clădirea are la bază piloni de lemn. Dimensiunile sale sunt impresionante: are o lungime de 55 metri, lăţimea de 22 metri, înălţimea navei de 16,90 metri, iar a turnurilor de 35,5 metri. Primele clopote au fost turnate în anul 1763, iar orologiul a fost montat în anul 1764. În interiorul catedralei pot fi admirate cele 9 altare sculptate de artistul vienez Johan Müller, în stil baroc și rococo, o lucrare a pictorului Michelangelo Unterberger, "Sfântul Gheorghe călare, luptând cu balaurul", datând din anul 1754, icoanele și statuile vechi, ușile sculptate în lemn de stejar, altarele laterale realizate de pictorul german Johann Adam Schöpf și orga în stil Ludovic al XVI-lea. Prima orgă barocă a fost construită în anul 1767 de vienezul Paul Hanke, iar cea actuală la Timişoara, în anul 1908. În anul 1756, domul a fost ridicat la rangul de primă biserică a Timişoarei, prin decretul împărătesei Maria Tereza. De-a lungul timpului, Domul Romano-Catolic a trecut și prin momente dificile. Astfel, în perioada 1788-1790, în timpul luptelor dintre turci şi austrieci, catedrala a devenit depozit de sare. În asediul din anul 1849, în timpul revoluției maghiare, edificiul a fost grav avariat. În prezent, în fiecare duminică și sărbătoare importantă, Sfânta Liturghie se celebrează în 3 limbi: română, maghiară și germană. Sfintele Liturghii Pontificale, celebrate de episcop, conțin și părți în limbile: latină, bulgară, croată, cehă și slovacă. Domul Romano-Catolic este deschis pentru vizitare de luni până duminică. Surse text și foto: https://www.facebook.com/Episcopia-Romano-Catolică-Timișoara; https://timisoara.eventya.eu/

Cazinoul Militar este situat în Piața Libertății, fiind cea mai valoroasă construcție militară, datând din secolul al XVIII-lea. Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 1775, de-a lungul timpului clădirea fiind supraetajată și completată cu o terasă mare. Într-un decor rafinat, în sala mare de festivități a Cazinoului Militar aveau loc balurile ofițerilor, celebre în epoca respectivă. Aceasta scoate în evidență rolul important pe care l-a jucat clădirea în viața socială a tinerilor timișoreni din acele vremuri. În anul 1924 a fost organizată aici Expoziția de trandafiri, la care au fost prezentați pentru prima oară trandafirii negri și albaștri. Din anul 1996, clădirea Cazinoului Militar găzduiește Muzeul și Cercul Militar. Sursă text: https://timisoara.eventya.eu/